Abandonul Scolar
Prof. Boambă Eleonora
Abandonul scolar este ultima faza a insuccesului scolar, acestui termen nefiindu-i necesara o definitie complexa. Insuccesul scolar se defineste prin ramanerea in urma la invatatura a unor elevi, care nu reusesc sa obtina un randament scolar la nivelul cerintelor programelor si care nu vor reusi sa se adapteze la mediul socio-profesional, la nivelul cerintelor acestuia.
Cauzele generale ale abandonului scolar sunt de trei tipuri:
1. cauze psihoindividuale (anatomo-fiziologice si psihice) – rar intalnite in scoala noastra;
2. cauze pedagogice (relatia profesor – elev, relatiile dintre elevi, ritmul muncii scolare, atitudinea elevilor fata de invatatura si munca, lipsa de motivatie a invataturii, orientarea scolara si profesionala defectuoasa, atmosfera nefavorabila din scoala si societate fata de invatatura si fata de munca etc.);
3. cauze socio-familiale (climatul cultural-educativ, familii dezorganizate, dezinteresul parintilor, conflicte familiale, atitudinea familiei fata de scoala, comportamentul prea liberal al parintilor, cerinte ce depasesc posibilitatile elevului).
Referindu-ne la cauzele pedagogice, in situatia scolii noastre, le putem
elimina pe cele care se refera la competenta cadrelor didactice si la atmosfera din scoala, care este favorabila procesului de invatamant si dezvoltarii armonioase a personalitatii elevilor, in concordanta cu nevoile si cu posibilitatile fiecaruia. Personal, consider ca vina apartine in exclusivitate contextului social in care ne aflam. Atitudinea negativa a unor elevi fata de invatatura si munca este urmare a lipsei motivatiei, aceasta fiind cauzata de problemele familiei care nu intrezaresc o rezolvare (lipsa unui loc de munca, implicit a banilor, conflictele generate de aceasta, atitudinea familiei fata de scoala etc.).
Se impun masuri de prevenire a abandonului scolar:
1. psiho-pedagogice si psiho-sociologice (urmaresc cultivarea unor relatii interpersonale adecvate pentru realizarea unei insertii socio-familiale pozitive);
2. socio-profesionale – ele decurg din masurile psiho-pedagogice si psihosociale, urmarind prevenirea riscurilor deabandon;
3. psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentaleemotionale, tendinte agresive);
4. juridicosociale aceste masuri permit cresterea gradului de influentare sociala prin popularizarea legilor si prin propaganda juridica, in general.
Măsuri și intervenții realizate în comunitățile din proiect Comunitățile școlare analizate din perspectiva absenteismului și abandonului școlar propun o serie de demersuri/acțiuni pe care le-au aplicat și au dat roade sau consideră că ar putea fi utile în lupta împotriva acestor două fenomene din educație: – activitati de identificare a copiilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar, urmate de măsuri de implicare a familiei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului; – informarea imediată a părinților cu privire instalarea fenomenului de absenteism școlar; – discuții purtate, atât cu părinții, cât și cu copiii acestora de către psihologul/consilierul școlar; – înștiințări privind absențele înregistrate transmise către părinți, la fiecare sfârșit de semestru școlar; – organizarea semestrială a lectoratelor cu părinții cu implicarea mediatorului școlar, a psihologului școlii, a preotului, a polițiștilor, a reprezentanților autorităților locale; – activități pentru îmbunătăţirea modului de relaţionare şi a comunicării părinţi – copii (ex: cu privire la consecințele în plan emoțional ale violenței asupra copiilor); – activități cu părinții, la nivelul școlii, sau în cadrul orelor de dirigenție (ex: cu tema ,,De ce chiulesc de la scoală?”); – activități de sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor şcolare; – menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă afectivă pentru toţi elevii; metode de predare – învăţare atractive; – promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze succesul şi evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei; – comunicarea eficientă (să folosească ascultarea activă) să evite etichetarea elevilor, să critice constructiv, să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor; – notarea riguroasă a absenţelor la fiecare oră de curs
Concluzii Comunitățile școlare analizate concluzionează următoarele: – absenteismul și abandonul şcolar este fenomene cu cauze multiple, dar cele mai multe cauze sunt legate de problemele familiilor; – datorită abandonului școlar tinerii și adulții de astăzi sunt obligați să muncească la negru sau „cu ziua” fără a se putea angaja cu carte de muncă pe termen lung, propagând mai departe starea de sărăcie în propriile familii și modelul părinților fără educație și fără perspectivă; – eforturile școlii și ale asistentului social din comunitate sunt zadarnice fără colaborarea familiei; – o primă condiţie a prevenirii absenteismului şcolar este aceea a sesizării din timp a primelor semne de manifestare ale fenomenului, urmate de foarte bună colaborare între cadrele didactice de la clasă (consiliul clasei) și părinţii elevilor; – în tot acest proces continuu și consecvent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cei trei poli de acțiune: ȘCOALA – FAMILIA – COMUNITATEA trebuie să-și unească forțele pentru binele, dezvoltarea și bunăstarea generațiilor prezente și viitoare de elevi.
Bibliografie:
-Wikipedia
