Abordarea incluzivă în curriculum educației timpurii

„Învăţăm să vorbim vorbind, Învăţăm să citim citind, Învăţăm să scriem scriind, Învăţăm să includem incluzând.”

Gary Bunch, Marsha Forest, Jack Pearpoint

Educația incluzivă este o educaţie de calitate, accesibilă şi care îşi îndeplineşte menirea de a se adresa tuturor copiilor, fără discriminare. În întreaga lume, din ce în ce mai mulți copii care provin din medii defavorizate urmează grădinițele, școlile primare sau gimnaziale.În cele mai multe țări se stipulează prin lege că toți copiii trebuie să beneficieze de educație.

Fiecare copil este diferit şi special şi are propriile nevoi, fie că este sau nu un copil cu dizabilităţi. Toţi copiii au dreptul la educaţie în funcţie de nevoile lor. Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi, care constituie un deziderat şi o realitate ce câștigă adepți și se concretizează în experiențe și bune practici de integrare/ incluziune.

Ce este educaţia incluzivă?

Din punctul meu de vedere educaţia incluzivă este:

  • un sistem de educaţie pentru toţi;
  • individualizat pentru fiecare copil sau persoană care învaţă;
  • este centrată pe copil şi ţine seamă de toate perspectivele;
  • un sistem care răspunde cerinţelor particulare ale copilului meu şi ale oricărui alt copil;
  • un sistem capabil să se automodifice pentru a răspunde la cerinţele celor mai vulnerabili;
  • un sistem în care fiecare copil are egalitate de şanse;
  • un sistem care nu este static, ci un proces care ne dezvoltă continuu modul de a înţelege cum putem face cel mai bine loc pentru fiecare persoană.

Principiile Grupului Român pentru Educație Incluzivă

Grupul Român pentru Educație Incluzivă ( GREI) are ca obiectiv general

  • conectarea României la eforturile internaționale în realizarea educației incluzive,
  • susținerea și dezvoltarea modelului românesc
  • promovarea acestuia la nivel național și european.

Principiile pe care GREI le promovează sunt simple, clare și de maximă generalitate:

  • fiecare copil este unic și valoros în cadrul sistemului de educație;
  • fiecare copil poate învăța;
  • politicile școlare sunt cele care trebuie să încurajeze mai curând ideea de școală pentru copil, decât cea de copil pentru școală;
  • încurajează dezvoltarea și susținerea serviciilor de sprijin în grădiniță, pentru a oferi oportunități de dezvoltare tuturor copiilor; dar și pentru a forma și sprijini profesorii;
  • susțin parteneriatul educațional dintre profesori, părinți, elevi, alături de toți profesioniștii care dau valoare adăugată actului educațional; educație incluzivă înseamnă sprijin și educație pentru toți, grijă și atenție pentru fiecare.
Integraraea educativă

În acest sens, integrarea educativă vizează

  • reabilitarea și formarea persoanelor cu nevoi speciale,
  • aflate în dificultate psihomotorie,
  • de intelect, de limbaj, psihocomportamentală, senzorială,
  • printr-o serie de măsuri de natură juridică, politică, socială, pedagogică.

În pedagogia contemporană există o preocupare intensă pentru găsirea căilor și mijloacelor optime de intervenție educativă;încă de la vârstele mici, asupra unei categorii cât mai largi de populație infantilă. Astfel, conștiința copiilor, de la cea mai fragedă vârstă, trebuie formată și dezvoltată;ei trebuie învățați că primirea copiilor ,,diferiți”, alături de toți ceilalți, trebuie făcută nu de dragul lor și nu din milă pentru ei; ci pentru dreptul fiecărui individ de a participa la acțiuni comune pentru dezvoltarea lui ulterioară; pentru a contribui și el la dezvoltarea comunității în care trăiește.

Educaţia preşcolară este parte a educaţiei timpurii; a acelor programe care desăvârşesc o abordare complexă cu privire la valoarea influenţelor educaţionale la vârstele mici. Educaţia timpurie nu înseamnă numai educaţie în grădiniţă; se adresează copiilor, părinţilor şi membrilor comunităţii. Ei construiesc împreună proiecte şi programe care să stimuleze dezvoltarea adecvată din primele momente ale vieţii. Este vorba de a valoriza adecvat un timp crucial pentru toţi copiii, inclusiv pentru cei cu nevoi speciale de educaţie.

O grădiniţa incluzivă în care dorim să lucrăm ar trebui să arate că este :
  • o grădiniţă în care copiii zâmbesc, cântă şi se mişcă;
  • o grădiniţă despre care atât personalul, cât şi părinţii şi copiii ştiu că le aparţine şi arată acest lucru (panouri, anunţuri, iniţiative…);
  • o grădiniţă în care fiecare grupă arată că este o comunitate în miniatură şi fiecare copil ştie că aparţine unei astfel de comunităţi (sigla grupei, stabilită, lucrată cu copiii şi afişată);
  • o grădiniţă cu reguli emanate, agreate, asumate, afişate şi respectate de cei care o populează (personal, părinţi, copii);
  • o grădiniţă în care părinţii sunt bineveniţi oricând alături de educatoare şi copii;
  • o grădiniţă în care părinţii sunt învăţaţi să se joace cu proprii copii, să spună/să citească poveşti copiilor, să-i aprecieze, să-i iubească;
  • o grădiniţă în care toţi sunt importanţi (adulţi şi copii) şi fiecare are propria valoare;
  • o grădiniţă în care problemele fiecăruia rămân la poartă şi unde fiecare păşeşte ca egal al celuilalt;
  • o grădiniţă în care jucăriile şi materialele de lucru sunt la îndemâna copiilor;
  • o grădiniţă în care culorile, sunetele şi mobilierul emană echilibru, respect, armonie;
  • o grădiniţă în care catedra nu este o barieră între copil şi educatoare;
  • o grădiniţă în care uşile pot sta deschise şi totuşi fiecare să se simtă în siguranţă şi respectat;
  • o grădiniţă în care totul este etichetat, numai copiii nu, iar ordinea, mirosul de curăţenie te fac să te simţi ca acasă;
  • o grădiniţă în care copilul este încurajat să experimenteze, să pună întrebări, să spună ce simte;
  • o grădiniţă în care adulţii nu au timp de altceva decât de binele copiilor care îi păşesc pragul;
  • o grădiniţă în care copiii ştiu şi sunt încurajaţi să facă alegeri;
  • o grădiniţă în care educatoarea ştie să le vorbească celor mici despre o piatră, chiar şi atunci când nu are o piatră la îndemână;
Argumente

Argumentul acestui referat este tocmai ideea că incluziunea poate și este mai mult decât un discurs demagogic, declarativ; ea poate fi pusă în practică

  • prin tehnici concrete de predare și adaptare curriculară individualizată,
  • prin formarea și dezvoltarea conștiinței tuturor copiilor pentru accepțiunea diversitară de orice tip.

Grădinița are ca scop

  • crearea unui program coerent și coordonat de incluziune a copiilor preșcolari cu diferite dizabilități; de alte etnii; proveniență socială etc.
  • pregătirea celorlalți copii în vederea acceptării acestora alături de ei; fără diferențe de manifestare comportamentală sau verbală.

De asemenea, se impune și implementarea unor strategii coerente de dezvoltare a conștiinței și a comportamentelor copiilor în spiritul toleranței şi nediscriminării, a acceptării de șanse egale pentru toți copiii.

Exemple de bune practici:

În grupuri de 3-4 copiii, au sortat după preferinţă imagini cu copii „diferiţi”, dar pe care i-ar alege ca prieteni. Fiecare grup a motivat alegerea făcută şi a alcătuit o poveste intitulată „Aşa vreau să fie prietenul meu!”. După fiecare expunere, copiii din alte grupuri trebuiau să găsească un alt sfârşit poveştii. Am sesizat că în urma celor discutate se pot reduce prejudecăţile copiilor prin diminuarea concentrării atenţiei asupra diferenţelor intergrupale şi creşterea atenţiei asupra relevării individualităţilor.

Am antrenat copiii în povestiri create de ei cu tema „O faptă bună” pe care le-am analizat împreună:

  • În ce a constat fapta bună?,
  • Tu cum ai fi procedat?,
  • Ce alte fapte bune se mai pot face?,
  • Consideri că … ai procedat bine?.

Tot împreună cu ei am tras următoarele concluzii: indiferent de rasă, aspect fizic, toţi copiii au aceleaşi drepturi.

Dar oare îşi mai amintesc ce drepturi au? În mijlocul unei coli de hârtie am desenat câte un copil de culoare diferită reprezentând rasa; fiecărui copil i-am cerut să deseneze 3 elemente cu tot ceea ce crede el că are nevoie acel copil desenat. Am folosit tehnica Brainwriting (6/3/5).

Cum am procedat?
  • Grupul este format din 6 copii.
  • Fiecare primeşte o foaie cu un copil de rasă diferită.
  • Trebuie să deseneze trei elemente fiecare într-un timp de 5 minute.
  • Pentru scurgerea timpului am folosit clepsidra.
  • Apoi foaia se transmite colegului din dreapta; el va desena alte trei elemente şi aşa mai departe până ce foaia revine la copilul iniţial.
  • După ce timpul a expirat, copiii s-au grupat şi au comparat desenele.
  • Un reprezentant al fiecărui grup a prezentat ideile comune rezultate din desene; le-am notat în jurnalul grupei şi îi vor ajuta şi la alte activităţi.
  • Din această activitate copiii au învăţat că indiferent de culoare, toţi au elemente comune:
    • au părinţi,jucării,iubesc natura, au o casă, au dreptul să înveţe (o fetiţă a desenat o carte), au o ţară.

La apariţia unor incidente care apar în grupă am folosit şi folosesc brainstorming-ul. Această metodă îi determină pe copii să elaboreze soluţii personale pentru problemele identificate în diverse situaţii. Atunci când în grupă s-a petrecut un incident prin care s-a încercat îndepărtarea unui copil dintr-un grup sau o altă situaţie neplăcută

  • le-am amintit copiilor regulile discutate despre drepturile fiecăruia,
  • despre modul în care trebuie să ne comportăm unii cu alţii.

Fiind în grupuri de 4-5 copii, le-am cerut să se gândească şi să găsească soluţii la incidentul produs. Notându-le toate ideile în lista de opinii

  • le-am citit pe rând,
  • le-am analizat împreună, căutând soluţia cea mai bună pentru toţi.

Cei care greşeau îşi schimbau opiniile, acestea devenind pozitive.

Importanța poveștilor

Poveştile reprezintă un izvor de rezolvare a situaţiilor conflictuale şi abordare a lor din perspectiva „câştig-câştig”. În acest sens am ales poveşti cunoscute de copii, cu personaje pozitive şi negative aflate într-un conflict permanent. Lucrând tot pe grupuri, copiii trebuiau să identifice conflictul personajelor negative. Ajutaţi de întrebările:

  • Cine este fericit/nefericit la sfârşitul poveştii?
  • De ce?;
  • Au fost încălcate drepturile vreunui personaj?
  • De către cine?

Le-am cerut copiilor să recreeze povestea din punctul de vedere al personajului negativ care este pedepsit de obicei de către autor. I-am încurajat să explice atitudinea şi comportamentul personajelor negative

  • (de exemplu, toate animalele râdeau de vocea groasă a lupului, bunicuţa sforăia tare şi de aceea s-a hotărât lupul să-i pedepsească).

Copiii trebuie să găsească întotdeauna soluţii de rezolvare paşnică a tuturor situaţiilor conflictuale astfel încât toate personajele să fie mulţumite. În acelaşi timp, copiii constată că oricine are dreptul la o a doua şansă şi are dreptul să se apere. Astfel liderul grupului comunică rezumatul discuţiilor şi soluţia paşnică adoptată de grup. De exemplu: Lupul citeşte iezilor o poveste cât timp mama lor este plecată după mâncare; o ajută pe Scufiţa Roşie să culeagă flori şi ciupercuţe pentru bunica, etc.

Profesor Juravle Elena, G.P.N. Burla

Bibliografie

  1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani)”, 2008
  2. M.E.C., UNICEF;1999 Ghid managerial – dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli, Bucureşti.
  3. Vrăsmaş,Ecaterina,1999,,Educaţia copilului preşcolar”, Editura ProHumanitas, Bucureşti ;
  4. *** Incluziunea în educaţie. Ghid de politici (2009), UNESCO, traducere RENINCO, Bucureşti, 2011.
  5. Mara,Daniel, 2009,”Strategii didactice în educaţia incluzivă”, Editura Didactică şi Pedagogică,București ;
  6. Vrăsmaş, Ecaterina,2010,”Premisele educaţiei incluzive în grădiniţă”,Editura Vanemonde, Bucureşti.
  7. www.edu.ro
  8. www.didactic.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.