Adaptările curriculare în procesul educațional inclusiv

Evaluarea completă și multidisciplinară a copilului va servi drept bază pentru realizarea adaptărilor curriculare. Acest tip de evaluare, conform reglementărilor în vigoare, este realizată de către instituții specializate, în particular de Serviciul de Asistență Psihopedagogică.

Programa școlară

Adaptarea curriculară este realizată de către cadrele didactice, fiecare la disciplina sa dar prin cooperare cu colegii care predau discipline din aceeași arie curriculară. Programa școlară adaptată se elaborează pe un an de studiu sau pentru  un semestru și se realizează având la dispoziție următoarele materiale / documente:

  1. Recomandările Serviciului de Asistență Psihopedagogice cu referire la elevul / elevii cu cerințe speciale similare.
  2. Planul Educațional și Individualizat elaborat printr-un proces participativ în cadrul echipei PEI.
  3. Curriculum disciplinar oficial aprobat de Ministerul Educației.
Aplicarea programei

Este necesar să adaptăm, în scopul aplicării optime a programelor curriculare, după cum am menționat, competențele, conținuturile și strategiile metodologice și cele de evaluare în funcție de particularitățile individuale ale elevilor vizați, punctând și unele condiții esențiale:

  • cunoașterea cât mai amplă a elevului;
  • îmbinarea tratării individuale și diferențiate cu cea de grup și cea globală;
  • conștientizarea activă a elevilor privind posibilitățile lor individuale;
  • tratarea individuală și diferențiată privită ca un demers în devenire și schimbare;
  • proiectarea / stabilirea sarcinilor realizabile pentru a le forma pasiune și încredere în procesul de studiere / învățare;
  • crearea emoțiilor pozitive pentru stimularea unei însușiri eficiente deoarece obiectivele trasate nu vor putea fi atinse fără atitudinea pozitivă a elevilor;
  • formarea nu doar a unor abilități, dar și dezvoltarea unei anumite atitudini față de viață;
  • pregătirea specială a factorilor de decizie, a instituțiilor de învățământ în care urmează să se încadreze copii cu CES (cadre didactice, elevi, părinți);
  • proiectarea curentă specifică, selectarea procedeelor, metodelor eficiente, adecvate, raportate la individualitatea copilului;
  • crearea în instituțiile de învățământ general a serviciilor de sprijin, consiliere și reabilitare;
  • dotarea instituțiilor cu mijloace tehnice adaptate, echipamente specializate pentru diferite categorii de dizabilități în vederea egalizării șanselor;
  • susținerea unui dialog permanent cu părinții tuturor copiilor în scopul promovării toleranței, creării / menținerii unei atmosfere benefice pentru a oferi studii de calitate, indiferent de diferențele individuale ale elevilor.
Condiții specifice de predare

Pot fi determinate, pe lângă condițiile generale sus enumerate, și unele specifice procesului nemijlocit de predare – învățare, care rezultă din analiza comparativă a proceselor psihice ale copiilor cu CES. Aceste aspecte expuse constituie un suport metodic în proiectarea și desfășurarea propriu-zisă a activităților didactice.

Orice activitate de învățare, inclusiv cea școlară, potrivit lui A.Gherguț, se realizează prin interrelaționarea funcțiilor și proceselor psihice, cu un accent predominant pe procesele psihice cognitive. Dependența de senzații a celorlalte procese cognitive poate trece neobservată în condiții obișnuite de dezvoltare și funcționară intactă a analizatorilor. În situații speciale de diminuare, blocare sau suprimare a canalelor senzoriale, calitatea proceselor cognitive este dependentă într-o mare măsură de calitatea și aportul aferentelor senzoriale.

Așadar, în cunoașterea elementară se distinge îndeosebi rolul percepției, senzațiilor, memoriei și atenției, aprofundarea cunoașterii accentuând rolul reprezentărilor, gândirii și imaginației, iar motivația și comunicarea elev – profesor acționează în permanență ca un motor al activității psihice.

Elevii cu dizabilități cognitive

În procesul organizării și desfășurării activității de învățare cu elevii cu dizabilitate cognitivă se recomandă:

  • explicare detaliată a sarcinii;
  • planificarea / etapizarea realizării sarcinii;
  • utilizarea materialului didactic în procesul de explicare / predare a temelor noi;
  • acțiuni de enumerare a părților componente ale obiectelor, ființelor împreună cu elevul sau de subliniere a unor aspecte ale acestora sau de pregătire / construire a diferitelor mulaje, de folosire a diferitelor culori la stabilirea părților componente;
  • implicarea elevilor în activități de tipul descrierii obiectelor, imaginilor folosind repere, adică obiecte reale, contactul direct cu obiectele;
  • rezolvarea exercițiilor de evidențiere a esențialului, de delimitare a detaliilor;
  • oferirea unui timp suplimentar pentru realizarea sarcinilor descrise;
  • acordarea unui sprijin suplimentare din partea cadrelor didactice, sprijin absolut necesar mai ales în etapa citit – scrisului, deoarece elevul trebuie să manifeste o capacitate de concentrare deosebită în legătură cu faptul că procesul de însușire a științei de carte este complex;
  • planificarea orelor suplimentare, a activităților individuale sau pe grupe;
  • organizarea activităților de stimulare a gândirii active și critice;
  • completarea unor informații ascultate / citite în baza reperelor;
  • reducerea numărului de metode verbale care nu sunt eficiente pentru această categorie de elevi;
  • aplicarea sistematică a metodelor de captare, stimulare, menținere a atenției și de stimulare a memoriei;
  • folosirea diferitelor tabele, scheme explicite;
  • crearea unei atmosfere confortabile învățării.

prof. Rădulescu Loredana

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.