Combaterea violenţei în şcoală – fii inteligent , NU fi violent!

Actele de violenţă petrecute între elevi pun stăpânire pe şcoli, fie că sunt din mediul urban, fie din rural. În ultimul an, în clasele I-VIII 85% dintre elevi suferă o formă de victimizare verbal. Colegii de clasă sau de şcoală fie le-au vorbit urât, fie i-au bârfit, ori poreclit, sau au făcut glume proaste pe seama lor. Mai mult, unii dintre elevi au fost expuşi la toate cele patru tipuri de violenţă verbală enumerate. Acest tip de victimizare este cel mai des întâlnit în mediu şcolar, urmat de victimizarea fizică  şi cea relaţională. Un procent semnificativ de elevi au căzut, în mod repetat, victime ale următoarelor forme de violenţă fizică: ameninţări cu bătaia, îmbrânceli, diferite obiecte aruncate în ei sau spre ei, lucruri personale distruse intenţionat de către colegi. 

În perioada  27 – 31.01.2020 se derulează campania “Fii inteligent, nu fi violent!”, în colaborare cu Politia Municipiului Suveava – Biroul Investigatii Criminale – agent principal Ailioaie Sergiu Andrei. Acţiunea va include, pe lângă diseminarea de materiale informative şi activităţi cu elevii , seminarii cu profesorii şi părinţii. Aceştia trebuie învăţaţi să identifice cazurile de victimizare şi să gestioneze situaţiile conflictuale.

Obiective

Prin derularea acestor activităţi  s-a urmărit ca la finalul programului, participanţii să fie capabili să:

  • Înţeleagă şi să explice noţiunile de agresivitate şi violenţă . 
  • Identifice forme ale agresivităţii şi violenţei. 
  • Descopere şi să analizeze cauze ale agresivităţii şi violenţei.
  • Să interpreteze roluri identificând situaţiile conflictuale şi modalităţile non-agresive de rezolvare a acestora.
  • Să participe activ şi coştient la exerciţiile propuse.
  • Să realizeze că prin comportamentul agresiv, copilul solicită ajutor.
  • Să înţeleagă corespondenţadintre comportamentul violent şi delincvenţa juvenilă.
  • Să conştientizeze că un comportament indezirabil se poate transforma , cu ajutor, într-unul pozitiv.
  • Să înveţe să ceară ajutor . 
  • Să  înţeleagă  rolul comunicării în rezolvarea conflictelor.

Beneficiari ai acestor activităţi sunt  cadrele didactice,elevii de la CSEI Suceava.

Strategii didactice utilizate:

  • prezentare de file 
  • explicaţia
  • exerciţii de comunicare
  • conversaţia euristică
  • dezbaterea
  • joc de rol
  • problematizare         

Activităţi  desfăşurate :

  • Comunicarea asertivă – aplicaţii –   
  • Proverbe, zicători, maxime       
  • Exerciţii de comunicare    
  • Prezentare Power Point  
  • Exerciţii de empatie  
  • Comunicarea nonverbală şi comportamentul violent   
  • Corespondenţa dintre comportamentul violent şi delincvenţa juvenilă    
inteligenta miscarii
Jocuri și exerciții practice
Jocuri de rol şi exerciţii practice de modelare comportamentală
1. „Podul”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandă pentru copiii de 10-14 ani.

  • Scop: Să explice ce este stresul. Să descrie abilităţile prin care se poate face faţă stresului.
  • Materiale: Paste făinoase de diferite forme; carton; plastilină, pastă de modelat, sârmă, alte materiale.

Desfăşurare: Copiii analizează mai întâi imagini cu poduri şi discută despre părţile unui pod. În echipe, copiii construiesc din materialele pe care le au la dispoziţie câte un pod. După ce podul a fost realizat se discută despre factorii de stres cu care s-au confruntat până în acel moment. Se realizează liste separate pentru fete/ băieţi. Apoi pentru fiecare factor de stres se realizează câte o etichetă cu numele lui şi se stabileşte un gramaj, prin discuţii cu echipa. Se pot găsi obiecte care să simbolizeze fiecare factor stresor (de exemplu creioane, mere, radieră,caiet etc.,cele mai uşoare reprezentând factorii mai puţin stresanţi, iar cele mai grele factorii mai importanţi).Când podurile sunt gata, copiii pun diferite greutăţi şi observă ce se întâmplă cu podul.

Puncte de discuţie:

  • Ce putem face ca să nu se dărâme podul?
  • Cum aţi stabilit care factori sunt mai importanţi, mai „grei” decât alţii?
  • Pe cine afectează mai mult factorii enumeraţi ? Pe fete sau pe băieţi?
  • Cum reacţionează de obicei fetele, respectiv băieţii pentru a face faţă acestor situaţii?
  • De ce fetele îşi exprimă mai des emoţiile verbal?

Aşa cum podurile sunt construite să suporte traficul greu, şi organismul uman este construit ca să facă faţă stresului. Pentru a păstra podul, poţi controla/reduce traficul greu. Cu problemele care apar la oameni nu putem face asta de multe ori. De aceea e important să învăţăm mai degrabă cum să consolidăm podul, să-l facem mai puternic.

2. „Emoţii”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandă pentru copiii de 6-10 ani.

  • Scop: Să numească trăiri emoţionale cât mai variate.În cadrul acestei activităţi copiii vor identifica variate trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine” sau “mă simt rău” şi vor exersa numirea lor corespunzătoare.
  • Materiale: Planşe cu principalele trăiri emoţionale; Scenarii (secvenţe de texte literare în care personajul are o anumită trăire emoţională; aceste scenarii pot fi alese astfel încât să fie adecvate intereselor şi vârstei participanţilor);Ziare,reviste; Foarfeci; Lipici; Cartoane.

Desfăşurare: Copiii sunt invitaţi să spună pe rând cum se simt. Fiecare copil va numi o emoţie (se poate remarca faptul că cel mai frecvent mod de exprimare a emoţiilor este “bine” sau “rău”). Este prezentată planşa cu principalele trăiri emoţionale. Fiecare copil trebuie să descrie ultima situaţie în care s-a simţit:

  • Vesel
  • Furios
  • Speriat
  • Trist.

Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 4-5 persoane. Fiecare grup primeşte un scenariu în care este prezentată o situaţie. Sarcina lor este aceea de a identifica şi de a numi trăirea emoţională a personajului.Fiecare grup primeşte sarcina de a realiza un colaj de imagini care prezintă trăirea emoţională a personajului din scenariu.

3. „Exprimarea emoţiilor”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandǎ pentru copiii de 10-14 ani.

  • Scop: Să analizeze rolul stereotipurilor de gen în exprimarea verbală a emoţiilor.În cadrul acestei activităţi va fi analizată relaţia dintre normele de gen şi sănătatea emoţională.

Desfăşurare: Tinerii sunt împărţiţi pe grupe. Primesc sarcina să noteze cum influenţează genul exprimarea emoţională la fete şi la băieţi. Fiecare grup prezintă răspunsurile şi sunt notate pe tablă sau pe flipchart normele de gen care cresc probabilitatea adoptării comportamentelor de risc la fete şi la băieţi.

4. „Ghid de utilizare a prietenilor”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandǎ pentru tinerii de 12-16 ani.

  • Scop: Operaţionalizarea conceptului de prietenie.

Desfăşurare: Tinerii sunt rugaţi să scrie, în echipe de 3-5 persoane, sfaturile pe care i le-ar da unui extraterestru adolescent/ unei extraterestre adolescente, care sunt începători în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe Pământ. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare a prietenilor.

Puncte de discuţie:

  1. Ce înseamnă să fii prieten/ prietenă cu cineva? Cum ne alegem prietenii?
  2. Cum iniţiem o relaţie de prietenie?
  3. Cum menţinem o relaţie de prietenie?
  4. Putem avea prieteni de sex opus? Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie?
  5. Ce aşteptăm de la un prieten? Dar de la o prietenă?
  6. Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problemă?
5. „Cui pot cere ajutor”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor de coping; se recomandă pentru copiii de 6-10 ani.

Scop: Învăţarea unor acţiuni concrete pe care copilul este bine să le facă atunci când se confruntă cu probleme.

Desfăşurare: Se realizează o listă cu posibile probleme pe care le pot întâmpina copiii (ei pot participa la crearea listei):

  1. mă simt rău;
  2. nu înţeleg ceva la ore;
  3. mi-am uitat pachetul cu mâncare acasă;
  4. m-am încăierat cu alţi copii în faţa blocului;
  5. un străin m-a întrebat unde locuiesc şi dacă părinţii sunt acasă etc.

Puncte de discuţie: Copiii discută, pentru fiecare situaţie, care sunt persoanele la care pot apela pentru ajutor. Li se explică faptul că este normal să avem nevoie de ajutor, ca şi adulţii cer ajutorul cuiva când au probleme.

6. „Vreme ploioasă”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor de coping; se recomandă pentru copiii de 10-14 ani.

  • Scop: Înţelegerea modului în care abilităţile pe care ni le dezvoltăm pot reprezenta mecanisme de a face faţă problemelor cu care ne confruntăm.
  • Materiale: Hârtie decupată sub formă de picături de ploaie; baloane; umbrelă.

Desfăşurare: Se realizează 6 picături mari de ploaie (din hârtie decupată sau, dacă exerciţiul se desfăşoară afară, baloane umplute cu apă şi înnodate). Fiecare picătură se denumeşte după unul din comportamentele de risc. Un elev ţine o umbrelă, în timp ce un altul aruncă picăturile de ploaie. Se explică faptul că cel care ţine umbrela este pregătit sa înfrunte “furtunile” cu care oamenii se pot confrunta în viaţă.

Puncte de discuţie: Se discută ce ar putea constitui o umbrelă pentru noi (lucruri care ne ajută să facem faţă problemelor care pot apărea) şi cum ne pot proteja acestea: abilitatea de a lua decizii responsabile, de a căuta suportul celorlalţi, valorile pe care le ai etc.

7. „Inventarul abilităţilor”

Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale, dezvoltare a abilităţilor de coping; se recomandă pentru copiii de 10-14 ani.

  • Scop: Să conştientizeze abilităţile de a face faţă la situaţii dificile.
  • Materiale: Foi de flipchart; Markere.

Desfăşurare: Copiii pot face o listă de comportamente care exprimă abilităţile lor emoţionale, sociale şi cognitive pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi. Se lucrează pe echipe de fete şi echipe de băieţi.Apoi ideile copiilor se pot centraliza într-un inventar pe care aceştia îl pot aplica altor colegi (din alte clase). Se explică faptul că nu e vorba de un test, ci de o ocazie ca fiecare să se gândească la resursele pe care le are pentru a face faţă.

  1. Cer ajutorul când am nevoie.
  2. Am cel puţin un hobby.
  3. În general mă plac şi mă accept pe mine însumi.
  4. Pot accepta ca cineva să mă critice constructiv.
  5. Mă simt mulţumit când ştiu că am dus ceva la bun sfârşit.
  6. Am cel puţin unul sau doi prieteni buni.
  7. Pot spune “nu” prietenilor.
  8. Evit să bârfesc.
  9. Iau hotărâri cu grijă, fără a mă pripi.
  10. Nu abuzez alte persoane şi nu-i las pe alţii să mă abuzeze.

Puncte de discuţie:

  • Ce diferenţe au apărut între listele fetelor şi cele ale băieţilor? Putem spune că aceste diferenţe se reflectă şi în comportamente diferite ale fetelor/ băieţilor?                                                
  • Ce răspunsuri au dat ceilalţi copii când au completat inventarul? Cum explicăm rezultatele? 
Program

Activităţile cu părinţii urmează să se desfăşoare pe parcursul lunii februarie, când va fi conceput şi distribuit şi chestionarul aferent. Anexele 1 şi 2 reprezintă tipurile de chestionare completate până  acum. 

  • Profesor Gabriela Lupascu
  • Profesor Ciprian Manolache
  • Profesor Andrei Lupascu
  • Profesor Marius Enica
  • Profesor Raluca Ratoi
  • Agent Poliție Sergiu Ailioaie

CSEI Suceava

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.