Consilierea psihopedagogică de grup

Grupul reprezintă cadrul social în care ne formăm și ne afirmăm personalitatea (Dumitru, 2008). Fie că este vorba de grup de joacă, clasa, grup de distracții, prieteni, echipa de lucru, în cadrul grupului învățăm să relaționăm, să ne afirmăm ca persoană, să colaborăm, să argumentăm și să ne expunem puncte de vedere.

Consilierea de grup cuprinde un ansamblu de metode și tehnici de intervenție psihologică și educațională care au rolul de a provoca modificări la nivelul cognitiv și atitudinal al membrilor grupului și care duc la schimbarea comportamentului inadecvat. Grupul de consiliere psihopedagogică este un grup de lucru care își propune în cadrul său să-și abiliteze membrii pentru rezolvarea unor probleme și/sau depășirea unor dificultăți personale, intrapersonale sau interpersonale.

Criterii de constituire a grupului

În consilierea psihopedagogică grupurile de lucru se constituie în funcție de anumite criterii:

  • vârsta și sexul clienților;
  • problemele cu care se confruntă;
  • opțiunea liberă a membrilor grupului de a participa la un program de consiliere sau, dimpotrivă, participarea „impusă” de altcineva (părinți, prieteni, profesori, consilieri, terapeuți);
  • dinamica participării membrilor grupului (caracterul închis sau deschis al grupului de consiliere psihopedagogică (Dumitru, 2008, p.160).

Locul, durata și modul de desfășurare a ședințelor de consiliere duc la buna funcționare a grupului . Locul și ambianța în care se desfășoară o ședință de consiliere contribuie la reușita acesteia. Durata ședințelor este cuprinsă, de regulă, între 60 și 120 de minute. Un program de consiliere psihopedagogică a grupurilor cuprinde un număr de ședințe, fiecare cu o durată determinată. Consilierea în grupurile de copii se desfășoară pe o perioadă de 8-10 săptămâni, iar durata unei ședințe de consiliere este de 50- 90 minute.

Etape

Grupul de consiliere are drept obiectiv rezolvarea unor probleme comune membrilor săi. Pentru aceasta trebuie parcurse următoarele etape :

  1. recunoașterea colectivă a existenței problemei; descrierea și analiza problemei; identificarea cauzelor acesteia;
  2. inventarierea mijloacelor de acțiune;
  3. evaluarea soluțiilor găsite;
  4. angajamentul personal și colectiv privind folosirea soluțiilor reținute; definirea unui plan de acțiune;
  5. realizarea planului de acțiune; 
  6. bilanțul demersului; evaluarea atingerii obiectivelor propuse.

Factori curativi

În 1970 Yalam I. A identificat 11 factori curativi care apar în diferite forme de grup și care sunt factori ce induc schimbarea participanților în timpul activității de grup. Acești factori sunt:

  1. incubarea- inducerea speranței- dacă alții pot să schimbe, pot și eu;
  2. universalizarea- recunoașterea faptului că toți avem probleme;
  3. împărtășirea informației- se învață metode de rezolvare a problemelor;
  4. altruism- eu pot să ajut pe alții din grupul meu;
  5. recapitularea corectivă a grupului familial primar- grupul mă face să înțeleg relațiile mele familiale ;
  6. dezvoltarea tehnicilor de socializare- abilități sociale de bază, comunicare, atenție la problemele altora;
  7. comportamentul imitativ- învățare prin modelare;
  8. învățare interpersonală- grupul este un microcosmos social;
  9. coeziunea grupului- membrii se acceptă unii pe alții;
  10. catharsis- participanții sunt capabili să-și exprime liber emoțiile;
  11. factori existențiali- responsabilitatea fiecărui membru pentru propria viață indiferent de circumstanțe.

Cert este faptul că participarea membrilor grupului la activități creative și feedback- ul primit în urma acestor activități au demonstrat în final reducerea semnificativă a blocajelor afective, cognitive, de relaționare recunoscute inițial la participanți. Funcționalitatea optimă a grupului presupune  comunicarea eficientă între membrii grupului, dar și cu ei înșiși. Dinamica grupului este dată de leadership (influența exercitată de grup favorizează randamentul activității grupului). Într-un grup nu toți membrii exercită aceeași influență; unii membri au influență mai mare decât ceilalți, ceea ce face ca ei să fie urmați în realizarea obiectivelor propuse.

 Specificul consilierii psihopedagogice a grupului

Consilierea psihopedagogică a grupului contribuie la formarea și dezvoltarea personalității umane. Este un proces prin care membrii grupului sunt ajutați și îndrumați cum să relaționeze cu alții, cum să-și satisfacă interesele și aspirațiile individuale și ale grupului, cum să-și modifice comportamentele inadecvate. Scopul principal al consilierii psihopedagogice a grupurilor este de a dezvolta membrilor săi abilități și competențe congruente cu personalitatea lor, pentru a deveni indivizi capabili să funcționeze optim și să facă față oricărei situații de criză. Consilierea de grup are următoarele finalități:

  • formarea unei imagini de sine realiste și pozitive;
  • creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii;
  • formarea capacității de a lua decizii adecvate, independente și responsabile;
  • dezvoltarea capacității empatice, înțelegerea nevoilor și problemelor altora;
  • ajutorul oferit celorlalți membri ai grupului de a-și formula scopuri proprii, realiste și realizabile;
  • dezvoltarea de abilități și deprinderi sociale, de relaționare interpersonală și de lucru în grup;

Consilierea psihopedagogică în grup a școlarului mic

Consilierea psihopedagogică în grup a copiilor de vârstă școlară mică se realizează mai ales prin activități de joc în care sunt valorificate disponibilitățile de interacțiune ale acestora. Elevii cu imagine de sine distorsionate, cu tulburări de comportament, cu deficit de atenție sau chiar cu reacții nevrotice își pot exprima deschis și în mod spontan sentimentele, pot avea reacție la diverși stimuli și se pot consulta cu colegii în vedere a rezolvării unor probleme cu care se confruntă. În grup se dezvoltă reacțiile comportamentale dezirabile din punct de vedere educațional și acceptabile social, fiecare elev învățând să-și controleze impulsurile, să-și stăpânească pornirile și să se comporte adecvat.

În cazul consilierii de grup a copiilor, accentul cade pe dezvoltarea individului. Influența grupului asupra individului se caracterizează prin socializare dezirabilă, normalizare, conformism, inovare (influența minorității care, opunându-se normelor dominante, încearcă să impună norme alternative care să producă schimbarea) și chiar obediența (conformism necondiționat și necritic) (Dumitru, 2008). Suportul oferit de grup, în cadrul căruia au loc discutarea și găsirea de soluții la situațiile problemă, reprezintă modalitatea principală a realizării socializării, dezvoltării personale și adaptării optime a individului la realitate. Deoarece grupurile pot reflecta mediul social mai larg, ele sunt capabile adesea să promoveze schimbarea, lucru dificil de obținut prin intermediul consilierii individuale.

Copiii cu probleme

De obicei, crearea unui grup de copii cu probleme sau experiențe comune nu este dificilă, pentru că în rândul copiilor care apelează la consiliere vor exista cu siguranță unii cu experiențe similare. În cadrul grupului, copiii pot să-și împărtășească experiențele, să învețe unii de la alții, dar și din contribuțiile consilierilor care conduc grupul. Totodată, grupul oferă un cadru social care îi ajută pe copii să învețe din interacțiunile lor sociale în cadrul grupului.

Grupurile de consiliere pot fi folosite pentru a facilita dezvoltarea personală a copiilor care au o imagine a sinelui deficitară, o stimă de sine scăzută sau anumite probleme comportamentale. Grupurile pot foarte utile în gestionare aspectelor legate de stima de sine, nivelul scăzut al acesteia însemnând de fapt  rezultatul eșecului unui copil de a interacționa pozitiv cu semenii săi. Un grup îi poate oferi copilului ocazia de a experimenta comportamente noi într-un mediu sigur, în care beneficiază de sprijin.

Procesul de evaluare

Pentru a decide care copii sunt incluși în grup, se face un proces de evaluare. Prin procesul de evaluare se stabilește dacă necesitățile copilului sunt adecvate necesităților identificate ale grupului țintă, dacă un anumit copil are șanse să beneficieze de pe urma programului planificat pentru grup și dacă includerea copilului va duce la formarea unui grup cu o structură echilibrată sau compatibilă. Poate fi benefic să includem într-un grup copiii care dispun de diverse resurse, experiențe și comportamente. Acest efect poate avea o influență pozitivă asupra modului cum funcționează grupul.

Printre activitățile folosite în cadrul consilierii grupurilor de copii se numără: jocul liber, desenul, colajul, jocurile de rol, crearea de povești. Trebuie ținut cont de faptul că într-un grup nu e importantă o anumită activitate sau urmarea acesteia, ci mai degrabă modul cum este procesată activitatea din perspectiva comportamentelor și emoțiilor pe care le generează.    

Profesor-educator Mihaela- Carmen Ilică, CSEI

BIBLIOGRAFIE

  1. Băban, A. (2001). Consiliere educațională. Cluj-Napoca: Ed. Psinet
  2. Bogorin, V., Tudose, R. (2007). Jocul de-a viața-exerciții pentru orele de dirigenție. Cluj-Napoca: Ed. Eikon
  3. Kilian, C., Albulescu, I., (2009), Copilul cu deficit de atenție și hiperactivitate. O abordare psihopedagogică. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujană
  4. Dumitru, Al.I. (2008). Consiliere psihopedagogică. Iași: Ed. Polirom
  5. Geldard, K., Geldard, D. (2013). Consilierea copiilor- o introducere practică. Iași: Ed. Polirom
  6. Gherguț, I. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Iași: Ed. Polirom 
  7. Manea, D. (2014), Educația inluzivă-teorie și aplicații. Cluj-Napoca: Ed.Eikon
  8. Manes, S. (coord.) (2008) 83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor. Iași: Ed. Polirom
  9. Șoitu, L., Hăvârneanu, C.(2001) Agresivitatea în școală. Iași: Ed. Institutul European
  10. Vernon, A. (2002) Ce , Cum, Când- în terapia copilului și adolescentului. Cluj-Napoca: Ed. RTS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.