COPIII CU CES ȘI BENEFICIILE ART-TERAPIEI

Prof. CAZAN LAURA,CSEI SUCEAVA

La momentul actual, ”art-terapia este considerată o activitate care utilizează metode non-verbale, având valențe psihoterapeutice, evidențiate prin obiectivarea activității imaginative într-un produs de nuanță artistică, sau prin receptarea și trăirea semnificațiilor unor asemenea produse” (Preda, 2006). Art-terapia mai este denumită și terapie expresivă, fiind strâns legată de psihologia artei și încurajează autocunoașterea și creșterea emoțională; este un proces constituit din două părți: creație și interpretare.

Terapia prin arte expresive este o terapie multimodală integrativă ce pune accentul pe

aspectele de vindecare ale procesului creativ. Mișcarea, desenul, pictura, sculptura, muzica, scrisul, sunetul și improvizarea sunt folosite într-un cadru de susținere, centrat pe copil, în care acesta își poate trăi și exprima sentimentele. Profesorii care folosesc artele expresive sunt conștienți că, implicând mintea, corpul și emoțiile, aduc în prim plan atât capacitățile intuitive, imaginative, cât și pe cele logice. Din moment ce stările emoționale sunt rareori logice, utilizarea imageriei și a modalităților nonverbale permite participantului o cale alternativă pentru autoexplorare și comunicare. Această abordare se pretează lucrului cu copiii cu cerințe educative speciale, care se bazează mai mult pe modurile vizual-spațiale de gândire, decât pe modurile verbal-analitice.

Terapia prin arta – îl ajută pe copil să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile şi tensiunile acumulate, să dezvolte abilităţi de comunicare şi să exerseze şi optimizeze propriile capacităţi de relaţionare cu ceilalţi copii şi cu adulţii, ajutând în final, la elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.

Iată câteva dintre beneficiile art-terapiei:

– dezvoltarea inteligenţei emoţionale,

– dezvoltarea abilităţilor de exprimare, comunicare şi relaţionare,

– creşterea adaptării în societate,

– o dezvoltare armonioasă, echilibrată,

– responsabilizare,

– dezvoltarea iniţiativei,

– dezvoltarea imaginaţiei şi a spiritului creativ,

– reducerea tensiunilor şi a anxietăţii,

– dezvoltarea unor instrumente sănătoase de rezolvare a conflictelor şi dezvoltarea stimei de

sine.

Copiii au rareori limbajul şi dezvoltarea cognitivă necesare procesării şi redării experienţelor lor numai prin intermediul cuvintelor, astfel încât ei îşi completează comunicările în mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie şi comunicare, cum ar fi joaca, metaforele şi o varietate de imagini vizuale, auditive si kinestezice.

Tehnicile de art-terapie oferă copiilor oportunitatea de a explora şi exprima, prin intermediul materialelor specifice creaţiei artistice, dificultăţile în legătură cu diversele trăiri sau relaţii personale, dificultăţi ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte. Atmosfera relaxată îl îndeamnă pe copil să se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descărca, de a dezvălui trăiri care, în alte condiţii, par a fi inacceptabile.

Produsele activităţii “vorbesc” în locul copilului.

Activităţile ce se vor desfășura:

Desenul si pictura sunt utilizate pentru a ajuta copilul să devină conştient de sine, de existenţa sa în lume. Desenele pot fi folosite în moduri variate, cu scopuri multiple şi la diferite nivele. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul îşi exprimă cu uşurinţă emoţiile. Simplul act de a desena fără intervenţie exterioară reprezintă o puternică exprimare a sinelui care ajută stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de exprimare a sentimentelor. Desenul le oferă de asemenea, posibilitate de a avea succes. Învăţând să aibă încredere în propriile forţe, copilul se dezvoltă.

Modelajul oferă atât experienţe kinestezice, cât şi tactile. Flexibilitatea şi maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietăți de nevoi. El pare să spargă adesea blocajele copilului, putând fi utilizat cu succes şi de cei care au mari dificultăţi în exprimarea sentimentelor. Copiii “supărați” pot simţi un sentiment al controlului şi stăpânirii de sine, prin intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfărâma. Se utilizează de asemenea şi plastilina. Lutul şi plastilina au și un efect benefic în sensul relaxării mâinilor, în urma realizării unor exerciţii specifice.

Colajul ajută la eliberarea imaginaţiei şi poate fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională, folosind diverse exerciţii. Ajută foarte mult şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea motricităţii fine.

Poveştile şi confecţionarea de măști au rolul de a-l ajuta pe copil să asimileze experienţele trăite şi realitatea în general. Copilul învaţă să dea sens lumii din afara lui dar şi să-şi structureze gândurile.

Alte tehnici folosite sunt teatrul de păpuşi, jocul de rol, jocurile de mişcare, muzica şi

dansul, etc. Unul din punctele forte ale tehnicilor de art-terapie îl reprezintă faptul că pentru copil, orice exerciţiu devine o joacă, îl va realiza în mod natural, fără să i se pară că depune vreun efort considerabil. Art-terapia facilitează şi stimularea inteligenţei emoţionale, fundamentală pentru învăţare şi adaptare la mediul social şi profesional şi a inteligenţelor multiple propuse de Howard Gardner care sugerează încorporarea într-o mai mare măsură în curriculum-ul artei, a activităţilor dedicate autocunoaşterii, comunicării şi învăţării prin cooperare (Armstrong, 2003, p.19). Pentru ca metoda să fie eficientă este necesară identificarea şi luarea în considerare a „zonei proximei dezvoltări”, termen introdus de L. S. Vîgotski pentru a sublinia relaţia dintre învăţare şi dezvoltare, termen foarte necesar educaţiei specializate.

În concluzie, printre beneficiile art-terapiei se numără descoperirea propriilor capacităţi, a potenţialului de schimbare/dezvoltare armonioasă, capacitatea de a se exprima liber, dezvoltarea creativităţii, satisfacţia unui lucru făcut cu propriile forţe, încrederea în sine, sentimentul împlinirii, acceptarea de sine, descărcarea tensiunilor, cunoașterea şi învăţarea unei game de abilităţi comportamentale necesare integrării în diferite grupuri sociale. Astfel, atunci când copiii sau chiar adulţii au dificultăţi sau nevoi care le îngreunează accesul la mediul înconjurător şi relaţiile cu acest mediu, este foarte important să li se acorde ajutor de specialitate pentru a obţine deprinderi şi abilităţi în acest sens, terapia prin artă este o oportunitate excelentă pentru a crea un mediu stimulativ, iar acest mediu poate fi folosit pentru a răspunde nevoilor individuale ale fiecărei persoane în parte. Prin urmare şansa individualizării abordării art-terapeutice asigură progrese semnificative. Un element esenţial, care conferă şi mai multă greutate tehnicii art-terapeutice este acela că aceste procedee terapeutice sunt non-invazive şi ele pot fi folosite la orice categorie de vârstă şi dizabilitate.

Bibliografie:

1. Bunt, L. (1994). Music Therapy: An Art Bbeyond Words, Ed. Rutledge, London and New York.

2. Preda, V. (2003). Terapii prin mediere artistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

3. Suport de curs: Terapie ocupaţională şi reabilitare psihosocială OO Somato – organizație activă în domeniul Sănătății Mintale