Cum am ajutat un elev cu handicap să frecventeze cursurile

I. Date de identitate

Numele : Ionut

Vârsta: 12 ani -15 ani

II. Definirea problemei

Ionut avea de un handicap complex in urma unei poliomelite contactate imediat dupa nastere. Mergea greu. A venit la scoala noastra cu lacune mari. Din aceasta cauza a ramas repetent. De atunci a inceput sa lipseasca mult de la scoala.

III. Plan de intervenţie:

• vizite la domiciliul copilului;
• comunicarea si colaborarea cu părinţii pentru implicarea parintilor;
• comunicarea si colaborarea cu colectivul de elevi ai clasei pentru implicarea lor;
• comunicarea si colaborarea cu colectivul de profesori ai clasei;
• desfăşurarea unor activităţi în echipă în care elevul s-a simtit valorizat;
• desfăşurarea unor activităţi de cunoastere si autocunoastere;
• implicarea psihologului scolar;
• responsabilizarea elevului in activităţile alese astfel incat să capete încredere în forţele proprii, precum şi încrederea colegilor.

In fiecare scoala exista cazuri de elevi care, din diverse motive, au tendinta de a renunta la a mai frecventa scoala si aleg alt drum in viata. Drum care, de cele mai multe ori, duce…nicaieri!

Am multe amintiri legate de copii care s-au confruntat cu situatii de risc acasa, in familie sau la scoala si nu au mai dorit sa continue studiile. Ma voi opri astazi la un caz petrecut acum cinci ani.

IV. Desfășurare

Elevul se numeste Ionut, si acum cinci ani era elev in clasa a cincea. El sufera de un handicap complex in urma unei poliomelite contactate imediat dupa nastere. Merge greu, schiop, are mainile strambe, deci scrie cu dificultate si nu se prea inteleg literele si vorbeste foarte greu; trebuie sa stai foarte atent si sa il rogi sa repete rar, fiecare cuvant, de cateva ori, pentru a putea intelege ce doreste sa transmita. A venit in scoala noastra de la o scoala speciala din Techirghiol. Acolo a avut parte de personal cu pregatire speciala pentru a raspunde nevoilor sale psihomotorii si pentru educatia si formarea sa.

In clasa a cincea insa, daca unii dintre profesori s-au aplecat asupra problemei sale si au suplinit lipsa unui profesor de sprijin, profesoara de limba engleza l-a lasat repetent considerand ca nu atinge standardele de performanata nici macar ale unui copil cu handicap. Din acel moment Ionut a refuzat sa mai vina la scoala. Ii era si frica sa nu ramana iar repetent, dar ii era si rusine de ceilalti copii. A urmat o munca titanica a unui grup de dascali inimosi; care, impreuna cu mama copilului si cu un psiholog scolar au reusit sa-i ofere suportul moral de care acesta avea nevoie, sa-i ridice stima de sine, sa-i creasca increderea in fortele proprii si sa-i creioneze imaginea unui viitor bun, in ciuda handicapului de care sufera. Incet, incet, Ionut a prins curaj:

• a venit la scoala zilnic,
• se straduia sa se integreze in colectiv,
• ridica mana si solicita sa raspunda la lectie, sa-si spuna opinia in legatura cu subiecte dezbatute la nivelul clasei.

Importanța mediului de învățare

Meritele acestei evolutii sunt impartite intre diriginta elevului, un om si un dascal prin excelenta, profesorii care l-au sustinut cu rabdare si cu profesionalism si, foarte important, COLECTIVUL DE ELEVI al clasei. Foarte bine educati si coordonati de doamna diriginta, colegii lui  Ionut au reusit sa creeze in jurul lui Ionut o lume in care acesta s-a simtit mereu securizat. Eu am predat chimia la aceasta clasa si l-am tinut pe Ionut aproape de mine:

• l-am ascultat ori de cate ori a dorit sa comunice ceva, public sau”la ureche”,
• l-am numit sa raspunda la lectie si am apreciat raspunsurile lui, atunci cand acestea erau corecte,
• l-am corectat cu calm si cu blandete,
• i-am explicat notiunile pe intelesul lui, cautand cele mai reusite analogii care sa-i faciliteze invatarea,
• i-am dat sarcini de lucru usoare:
  • sa deseneze,
  • sa modeleze cu bile si tije,
  • sa indice pe o plansa,
  • sa spele si sa ordoneze ustensile de laborator, etc.

În prezent

Ionut a capatat incredere in el, a inceput sa-i placa la orele de chimie si imi spune a ca i-ar placea sa aiba toata ziua ore de chimie. L-am cooptat in echipa de organizare a Simpozionului stiintific Apa- sursa vietii. A realizat, ajutat de mama sa, un poster pe care l-a prezentat publicului. A fost apreciat cu aplauze si felicitari ale colegilor si a primit si o diploma pentru munca lui. Era atat de fericit, incat a plans! Da, a plans cu lacrimi in fata colegilor! A spus ca e prima oara cand primeste o diploma!

Ionut a reusit sa termine clasa a opta. Acum trece in clasa a zecea si are mult mai multa incredere in el. Dar, pana ajunge aici a fost nevoie de multa munca si multa rabdare. Cel mai greu mi-a fost mie, cel putin, sa rup din timp, in ore, in pauze (ma astepta pe hol sa-mi spuna ce i s-a mai intamplat, sa intrebe) si sa ascult, de doua trei ori de obicei, ca sa-l pot intelege si apoi sa-l fac pe el sa inteleaga mesajul meu. De multe ori trebuia sa sacrific intreaga pauza pentru el. Acum, insa, ma bucur si cred ca a meritat efortul.

Profesor Tanasa Constantin – Probota