Educaţia interculturală în grădiniţă

De-a lungul istoriei sale, atât în România, precum şi în multe alte ţări din sud-estul Europei, au avut loc confruntări de culturi, mai ales în secolul XX, când transformări repetate au afectat viaţa socială, politică şi culturală.

Şcoala are misiunea de a permite fiecărui copil

• să crească,
• să-şi dezvolte spiritul, corpul şi inima, deci inteligenţa, sensibilitatea, creativitatea,
• să permită copiilor să înveţe să trăiască împreună, unii cu alţii, cu persoane diferite,
• să-şi poată ocupa progresiv locul în societate,
• să poată deveni cetăţeni activi.

Interculturalitatea este, înainte de orice, respectul diferenţelor. Cadrele didactice sunt garanţiile acestor rigori ale spiritului care veghează asupra diferenţelor

• pentru a învăţa,
• a cunoaşte şi
• a înţelege ceea ce ne leagă, ceea ce ne face asemănători, ceea ce ne apropie.

,,Voi sărbătoriţi într-un fel, la noi e diferit”

Suntem diferiţi, dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toţii avem un potenţial valoric egal. Toţi avem o cultură asemănătoare dar în acelaşi timp şi culturi diferite. Acestea ţin de

• religiile noastre,
• de grupul nostru etnic,
• de valorile politice, sociale,
• de familiile noastre.

Unica posibilitate ca oamenii să devină solidari este recunoaşterea şi estimarea acestor diferenţe şi similitudini.

Orice societate depinde, atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi dezvoltarea ei, de un echilibru între afirmarea de sine a individului şi interesul colectiv. Realizarea acestui echilibru duce la o conştiinţă crescută a libertăţii interioare şi constituie baza unui sentiment de identitate şi de respect de sine, de respect al celuilalt.

Bruno Bettelheim

Beneficiile educației interculturale

Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea dintre semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor constructive în grup, pentru a trăi sentimentul propriei identităţi. Venind din culturi diferite avem şansa să ne integrăm într-o societate

• diferită,
• multiculturală,
• care favorizează sentimentul de a fi în realitatea cotodiană,
• o individualitate care nu seamănă cu nimeni şi nimic.

Cunoaşterea şi înţelegerea celuilalt este un proces progresiv şi complex. Primele contacte intre oamenii de culturi diferite sunt însoţite de sentimentul de insecuritate, de frică, de adversitate deschisă faţă de celălalt. Datorită învăţării relaţionale, pe măsură ce contactele devin frecvente, indispensabile (datorită unor circumstanţe, locuri de muncă, etc) acceptarea şi înţelegerea celuilalt devin comportamente de bun simţ.

Abordarea interculturală este o nouă metodologie ce caută să integreze, in interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei, antropologiei, ştiinţelor sociale, poşiticii, culturii, istoriei.

Antonio Perotti

În învăţământ, culturile se cer a fi studiate intr-o manieră comparativă şi complementară. Efortul de aplicare a tezelor educaţiei interculturale este mai dificil decât cel de teoretizare. Astfel apar fel de fel de întrebări cum ar fi

• să se valorifice pedagogic diferenţele culturale,
• când trebuie să începi şi cum să menţii un echilibru între respectarea specificităţii fiecăruia
• evitarea etichetărilor, al accentuării diferenţelor.

Formarea preșcolarilor

Formarea omului este o sarcină complexă şi de înaltă răspundere, care trebuie realizată fără rebuturi sau pierderi de valori umane. Îndeplinirea acestei nobile misiuni, cu dezideratul său major de a ameliora progresiv capacitatea adaptativă a omului la cerinţele sociale, revine in principal, şcolii.

Formarea capacităţii de adaptare la diverse situaţii de viaţă este condiţionată , într-o mare măsură, de găsirea modalitaţilor optime de instruire si invăţare. Dezvoltarea psihică a elevilor poartă amprenta conţinutului concret al invăţământului şi al modului de realizare a acestuia.

Posibilităţile mintale ale copilului sunt mari, iar evaluarea capacităţilor mintale genetice este o sarcină dificilă în stadiul actual de dezvoltare socială. Potenţialităţile intelectuale se realizează în contextul activităţilor în care este antrenat copilul in mod efectiv. Metodologia activităţilor instructiv – educative, modul lor de organizare, pot favoriza ori limita valorificarea deplină a posibilităţilor de dezvoltare psihică de care dispune copilul. Perfecţionarea mijloacelor, a metodelor reale de formare a personalităţii, contribuie la ridicarea nivelului de dezvoltare mintala, afectivă și morală a copilului.

Educația morală

Toleranța este o valoare morală, iar educarea în spiritul acesteia se înscrie, așadar, în sfera educației morale.

Educația morală reprezintă dimensiunea internă a activității de formare-dezvoltare a personalității care vizează ,,ceea ce este mai profund și mai accentuat subiectiv în ființa umană’’ (Hubert,Rene). Acest lucru este realizabil prin raportarea la valorile incluse în normele etice definitorii pentru reglementarea raporturilor omului cu lumea și cu sinele.

Discriminarea reprezintă unul dintre puţinele aspecte comune în situaţii în care se găsesc romii şi comunităţile de romo. Multă vreme, ideea că romii au fost şi sunt şi în prezent victime ale descriminărilor şi ale unor prejudecăţi  de tip rasist este tot mai acceptată şi discutată. Ea se regăsește în prezent în mai multe documente oficiale şi fiind luată în considerare în politicile publice .

Teoriile sociologice şi psihosociologice arată că nu se poate vorbi de o reală eficienţă în combaterea descriminării. Lipsește un cadru instituţional adecvat şi un mesaj public clar exprimat către instituţiile publice în sensul combaterii descriminării .

Tipuri de discriminare

1. Discriminare directă 
   • apare în situaţia în care persona este tratată mai puţin favorabil decât alta, când ar putea fi tratată într-o manieră similară. Spre exemplu, un caz de descriminare directă este cel al refuzului înscrierii copiilor romi la o anumită grădiniţă.
2. Discriminare indirectă
   • o prevedere, un criteriu sau o practică aparent neutră care dezavantajează anumite persoane. Exemple: impunerea purtării de către copii a unor uniforme scumpe;  sau obligativiatea achiziţionării de către părinţi a unor materiale educative cu costuri ridicate. Drept consecinţă, are loc concentrarea copiilor proveniţi din medii defavorabile în grădiniţe care nu au astfel de solicitări.
3. Discriminare structurală 
   • se referă la slaba reprezentare a unor categorii de persoane în anumite domenii .

Efectele discriminării

Existenţa unei legislaţii nondiscriminatorii şi a unor instituţii cu atribuţii în combaterea discriminării  sunt elemente importante, dar nu suficiente pentru asigurarea reducerii discriminării romilor. Toate acestea au, dincolo de rolul lor funcţional direct, consecinţe psihologice semnificative.

Prejudecată rasială: Este o judecată formulată aprioric şi se bazează pe noţiunea de „rasă” greşit interpretată, lucru care duce la preferinţe iraţionale.

Lucrând ca educatoare într-o grădiniţă în care există o populaţie şcolară 40% de etnie romă, am avut posibilitatea de a încerca să educ copiii în spiritul toleranței și a non-discriminării.

Descriere a unei părţi din activitatea la grupă

Sunt educatoare la o grupă cu 21 de copii, dintre care 11 sunt de etnie romă. Pentru a-i integra, copiii de etnie romă participă în mod egal cu copiii ne-romi la activităţile pe sectoare.

Activități desfășurate pentru reducere discriminării

• La Centrul Bibliotecă
  • Poveşti cu elemente cultural pr,lelucrate din comunitatea romilor sau cu personaje pozitive romi;
  • Materiale scrise bilingv în română şi romani;
  • Ilustraţii care să refelecte aspect familiar copiilor rromi.

• La Centrul Ştiinţă
  • Includerea de obiecte , imagini  ale animalelor sau plantelor legate de viaţa din prezent sau din trecutul recent a comunităţilor de romi ;
  • Studierea unor procese asociate meseriilor tradiţionale ale romilor;
  • Dobândirea deprinderilor matematice fundamentale prin compararea ,măsurarea , desenarea unor obiecte  specifice legate de viaţa cotidiană a familiilor de romi .

• La Centrul Arte
  • Realizarea prin desene , picturi ,colaje  care  să reprezinte viaţa copiilor şi a familiilor acestora sau evenimente importante ale comunităţii;
  • Atenţie acordată păstrării şi expunerii echilibrate a produselor realizate de copii romi şi ne-romi;
  • Încurajarea realizării în comun de desene ,colaje , modelaje , de către copii romi şi ne-romi , generând si situaţii de interdependenţă pozitivă ;
  • Jocul cu instrumente muzicale specifice şi reflectarea diversităţii grupei în fondul muzical folosit  , utilizând de exemplu piese clasice inspirate din folclorul romilor , românilor;

• La Centrul Joc de rol
  • Includerea de păpuşi cu diferite culori ale pielii, cu diferite tipuri de îmbrăcăminte. Includerea jucăriilor ce reprezintă obiecte care se regăsesc  în casele, gospodăriile sau în ocupaţiile familiilor de romi; obiecte de vestimentaţie especifice românilor şi romilor ,
  • Jocuri simbolice în care se simulează câte un eveniment important din viaţa familiei sau a comunităţii de romi .

• La Centrul Construcţii
  • Realizarae de construcţii comune prin propria cooperare între copii romi şi ne- romi;
  • Copiilor de vârstă mai mare li se poate propune să construiască din cuburi o machetă a satului sau a altor locuri care le sunt  cunoscute copiilor. De exemplu – a migraţiei în stăinătate.

• La Centrul Apă şi nisip
  • Este un mediu în care stimulează prin natura  sa, apropierea şi înteracţiunile de pe poziţii egale a copiilor , lucru ce poate fi subliniat pentru a contribui la dezvoltarea atitudinilor pozitive reciproce ;
  • Realizarea de modelări ale formelor de relief familiar copiilor romi şi ne-romi, aflate în localitatea lor ;

Profesor Juravle Daniela, Burla

Bibliografie

1.  “Educaţia timpurie incluzivă”, autori CălinRus , Mihaela Zătreanu , Liliana Voicu Ciolan, Lucian,
2. “Paşi către şcoala interculturală”, Colecţia Sanse Egale, Ed. Corint, 2000;
3. “O nouă provocare pentru educaţie” – Interculturalitatea, Editura Polirom, 2001              
4. “Stereotipuri, discriminare şi relaţii inter grupuri”, BOURHIS, R.Z., LEYENS, J.F. (coord.) (1997) – Polirom, Iaşi