Educația preșcolarilor în vremea izolării

Activitatea preșcolarilor este cu siguranță cea mai afectată dintre toate nivelurile de învățământ de perioada izolării. Comparativ cu școlile care au putut migra în timp real către modele de educație online, nevoile preșcolarilor de conectare și contact direct cu adulții și cu alți copii, capacitatea mică de concentrare și nivelul lor de dezvoltare cognitiv și emoțional fac învățarea online o adevărată provocare (pentru preșcolarii mai mari) sau chiar imposibilă pentru cei mai mici.

Ce funcționează pentru preșcolari?

Rutina este esențială la preșcolari și îi ajută atât pe copii să capete predictibilitate, stabilitate și autonomie; dar și pe adulți să comunice mai bine nevoile fiecărui membru și să navigheze printre sarcinile legate de muncă, copil, casă.

Comunicarea îi poate ajuta pe copii să integreze mai bine schimbările care au avut loc în viața lor în ultima vreme. Părinții pot comunica cu preșcolarii despre noul virus și despre cum s-au schimbat rutinele și poate chiar rolurile în casa lor. Comunicarea trebuie să fie simplă, clară, prin repere cunoscute copiilor și cu mult accent pe emoții:

• ce simțim în această perioadă,
• ce simt copiii,
• ce simt părinții și cum se pot organiza ca să depășească această perioadă.

Validarea și acceptarea emoțiilor atât a copiilor, cât și a părinților, chiar și cele de frică și panică, incertitudine și instabilitate, ne poate ajuta să recăpătăm controlul și să acționăm în direcțiile în care putem avea un impact.

Conectarea părintelui cu grădinița și cu educatorul îl va ajuta pe părinte

• să capete sprijin în organizarea rutinei
• și a activităților preșcolarului.

În condițiile în care unii dintre părinți muncesc, înțelegerea nevoilor copilului, organizarea unei rutine similare cu cea din timpul grădiniței și a unor activități zilnice poate fi un ajutor esențial și poate menține copilul conectat la un program familiar lui. Deopotrivă, comunicarea constantă dintre părinte și educator, îl poate ajuta pe cel din urmă să

• înțeleagă mai bine contextul familiei în această perioadă,
• jocurile și jucăriile care îl atrag pe preșcolar și
• să vină în întâmpinarea părinților și copiilor cu activități personalizate pe interesele sale.

Conectarea educatorului cu copilul

Discuția învățării în perioada izolării se mută de la activități conform unui curriculum sau al unui plan de învățare elaborat către CONECTARE. Educatorii au fost o prezență constantă în viața copiilor înainte de izolare, iar șansele ca ei să resimtă lipsa lor, a grădiniței și a copiilor, sunt mari. Unii vor reuși să verbalizeze sau să semnaleze acest lucru; alții se vor exterioriza prin comportamente provocatoare aparent fără un motiv anume. Conectarea zilnică cu educatorul este importantă pentru a reda stabilitatea și continuitatea copilului.

Metodele prin care cei doi se conectează pot fi diferite:

• prin video call 1:1,
• prin filmulețe cu
  • activități,
  • cântece, etc. pe care educatorul le trimite părinților pentru copil sau prin video conference în grupuri mici.

Fiecare copil e diferit și este important ca metodele de conectare să fie experimentate; cel puțin până se ajunge la una atrăgătoare pentru copil și potrivită pentru părinte. Mai important decât metoda, este obiectivul interacțiunii în această perioadă. Aceasta este conectarea cu preșcolarul, nicidecum activități care mai de care mai sofisticate. Preșcolarii au nevoie de oamenii dragi lor aproape, de stabilirea conexiunii și adaptarea la noile rutine. Planurile curriculare pot aștepta, emoționalul copiilor și al părinților sunt prioritatea în această perioadă de izolare.

Încurajarea plictiselii

Una dintre grijile părinților în această perioadă este să ofere cât mai multe activități și jucării copiilor. Motivele sunt diverse:

• fie pentru că părinții sunt ocupați și vor să umple timpul copiilor,
• fie pentru că le este teamă ca aceștia “să nu rămână în urmă”.

În ambele cazuri, soluția nu este suprastimularea copiilor; trebuie încurajat un program echilibrat. Momentele de plictiseală nu doar că nu sunt combătute cu jucării, activități sau diverse sugestii și direcționări, ci sunt încurajate. Plictiseala dezvoltă imaginația și creativitatea.

Un copil care nu are ce să facă își va căuta singur de lucru.

• Va folosi obiectele și jucăriile pe care le are la îndemână pentru a crea noi scenarii și jocuri de rol,
• își va dezvolta autonomia față de părinți și
• va găsi soluții creative la diverse provocări.

Deși inițial poate părea o provocare pentru părinți și copii să gestioneze plictiseala, pe termen mediu și lung aceasta va fi benefică pentru ambele părți.

Jucăriile open ended sunt ideale pentru perioada izolării. Câteva exemple pot fi

• plastilina,
• creioanele,
• foarfece pentru copii,
• hârtie colorată,
• lipici,
• seturile de construcții (forme, magneți, grimms, kapla, etc),
• materiale naturale (ghinde, nuci, castane, conuri de brad, crenguțe, etc),
• costume pentru joc de rol,
• instrumente muzicale, cărți. Combinația dintre astfel de materiale duce la bogăția jocurilor și la manifestarea creativității.

Cu cât materialele pot avea mai multe întrebuințări și pot fi combinate, cu atât îi vor ține mai mult timp ocupați și vor facilita învățarea. Cu cât jucăriile sunt mai specifice și presupun etape clare, cu atât vor limita interacțiunea copiilor cu ele și vor implica adultul pentru a ghida etapele.

Mișcarea fizică este esențială pentru perioada izolării.

Părinții sunt extrem de ocupați însă dacă ar fi să alegem o activitate pe care trebuie să o pregătească sau să o încurajeze zilnic, aceasta este cu siguranță una de motricitate grosieră. Fie că vorbim de

• momente de dans,
• jocuri psihomotrice (aici educatorii pot veni cu o serie de sugestii),
• jocuri de imitare (ex: Simon says, scaunele muzicale, freeze dance, etc)
• sau de trasee prin casă; este necesar ca părinții să stimuleze motric copiii în această perioadă.

Astfel, ei își vor consuma energia chiar dacă nu ies afară și se vor odihni mai bine, vor colabora mai bine.

Implicarea copiilor în treburile casnice este utilă deopotrivă pentru ei și pentru părinți.

Având în vedere că cei mai mulți părinți nu mai beneficiază de ajutor din exterior pentru treburile casnice și unii dintre ei și muncesc de acasă, navigarea printre toate sarcinile poate fi o provocare. Se știe, însă, că preșcolarilor le place

• să se implice în treburile casnice,
• să îi imite pe părinți și în felul acesta să îi și ajute.

Astfel, activități precum

• aranjatul mesei,
• sortatul hainelor și al vaselor pentru mașina de spălat,
• strânsul jucăriilor și datul cu aspiratorul pot fi activități îndrăgite de copii; de asemenea, foarte utile pentru dezvoltarea încrederii în sine, a autonomiei și a multor alte abilități practice.

Ajutorul este și pentru părinți, deoarece își pot rezolva treburile în casă într-o companie cel puțin plăcută.

Disponibilitatea unui adult.

Cea mai mare provocare pentru părinții care lucrează de acasă în această perioadă este

• să își îndeplinească sarcinile de la serviciu și, în același timp,
• să răspundă nevoilor copilului sau chiar al copiilor.

Este frustrant pentru ambele părți când nevoile lor nu sunt satisfăcute; când reacția copilului la lipsa de atenție a părinților degenerează în comportamente provocatoare. Din experiența noastră, organizarea unui program în care părinții își împart timpul, astfel încât unul dintre ei să fie prezent pentru copil majoritatea timpului, este cazul ideal.

Copilul va accepta mai repede faptul că tata lucrează, de exemplu, dacă mama este disponibilă și se joacă sau măcar îl supraveghează. Atunci când lucrează acasă cu un preșcolar, este necesar ca

• părinții să își calibreze așteptările și
• să se pregătească pentru o serie de întreruperi din partea copilului; deseori chiar și când se joacă singur, va veni să îi arate ce a făcut și să primească validarea și aprecierea părintelui.

Productivitate la muncă cu preșcolari în izolare nu există, ci doar supraviețuire.

Conectați-vă înainte și apoi cereți:

• încurajați joaca liberă, însă de preferat după ce îi oferiți copilului atenție și vă jucați cu el înainte;
• altminteri se poate frustra și poate manifesta comportamente menite să vă atragă atenția și să vă testeze limite.

Puteți organiza dimineața astfel încât să vă conectați cu copilul pentru 2-3 ore timp în care pregătiți masa, mâncați împreună și vă jucați. În tot acest timp puteți discuta despre succesiunea activităților și despre nevoia de a lucra ulterior acestor activități. Șansele ca preșcolarii să colaboreze dacă înainte le-a fost acordată atenția de care aveau nevoie sunt mai mari decât dacă părintele începe munca la scurt timp după trezire.

Perioada izolării este foarte provocatoare atât pentru părinți, cât și pentru copii:

• pe lângă schimbările de rutină care apar, părinții trebuie sa gestioneze emoțiile lor,
  • oboseala,
  • sarcinile casnice și cele de la muncă în același timp cu
    • nevoile de conectare și joacă ale preșcolarului.

Concluzii

Educatoarea poate juca un rol important de sprijin pentru părinte în organizarea unor rutine, momente reper, acces la activități potrivite pentru copii.

De asemenea, în aceste momente rolul și energia educatorului trebuie să fie orientate pe lângă acest sprijin pentru părinte, către conectarea cu copilul preșcolar, menținerea stabilității și a continuității relației lor și mai puțin pe obiectivele învățării și a planurilor curriculare.

În vremea acestei pandemii asigurarea suportului emoțional și conectarea cu preșcolarii atât din perspectiva părinților, cât și a educatorilor contează mai mult decât cantitatea de activități sau scopul lor.

Profesor Uncescu Angelica-Mioara, Școala Gimnazială Rotunda

Bibliografie:
https://www.edupedu.ro