Factorii abandonului școlar

Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului apar noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor:

  • schimbarea viziunii educativ–informative şi formative,
  • egalitatea de şanse privind educaţia,
  • suportul psihopedagogic oferit în şcoli.

Este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.

Abandonul şcolar este un fenomen periculos. El determină efecte negative în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec. În plus, pe plan social, eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.

Componența anandonului școlar

Prin abandon şcolar se desemnează, în general, ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele sau valorile şcolare. Aşadar, devianţa şcolară va include totalitatea conduitelor care se abat de la normele şi valorile care reglementează mediul şcolar. Ele sunt precizate în regulamentele şcolare şi în cele de ordine interioară. Deoarece există diverse perspective de abordare a domeniului, în literatura de specialitate apar o varietate de termeni cu semnificaţii apropiate de cea a conceptului de „abandon” precum: indisciplină şcolară, delincvenţă juvenilă, inadaptare şcolară, tulburare de comportament, deviere de conduită.

Abandonul constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii inceput. Pentru a putea analiza corect fenomenul ar trebui, întâi de toate, să analizăm factorii abandonului școlar care duc la declanșarea acestuia.

Factorii abandonului școlar

Ei sunt :

  • Factorii abandonului școlar ce țin de individ – aceştia se referă la capacitatea personală a elevului de a reacţiona, adică de resursele personale, de bogăţia şi calitatea ―schemelor de adaptare― ce se referă la faptul că unii elevi au un potenţial mai mare de adaptare, iar alţii unul mai redus (sunt mai rigizi, mai puţin permisivi în relaţiile cu ceilalţi). Un rol important este reprezentat şi de prezenţa mamei în viaţa copilului. Dacă un copil a trăit într-un mediu familial în care prezenţa mamei era cotidiană, atunci se consideră că dezvoltarea copilului a decurs normal. În caz contrar, acesta poate prezenta anumite tulburări psihice, cum ar fi hiperemotivitate, fobii, anxietate etc. Mai pot apărea nervozitatea excesivă sau apatia, indiferenţa etc. Se poate ajunge chiar și la retardare mintală, mai ales dacă elevul trăieşte în stare de izolare prelungită.
  • Particularităţile psihice ale copilului pot influenţa şi negativ randamentul său şcolar. Etichetările ca „elev slab”, „elev rău” duc la scăderea stimei de sine, la scăderea încrederii în propriile forţe cât şi în persoanele ce îl înconjoară. În aceste condiţii, datorită lipsei resurselor necesare pentru a depăşi această dificultate,copiii cu risc de abandon școlar caută să iasă în evidenţă, adeseori, prin adoptarea unor comportamente deviante.
  • Lipsa voinţei, nivelul scăzut al aspiraţiilor, intereselor, motivaţiei, insuficienta dezvoltare a capacităţii de operare a gândirii etc., pot avea efect negativ asupra activităţii şcolare a elevului, asupra rezultatelor muncii sale. De asemenea, starea de sănătate a elevului poate influenţa succesul sau eşecul şcolar al acestuia.
  • Mediul familial – familia reprezintă cel dintâi şi cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului. Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor. Familia oferă copilului un sentiment de siguranţă, singurul care-i permite acestuia să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea. Însă, acest sentiment depinde de anumiţi factori: protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale, de a dobândi o experienţă personală și de a se afirma la maturitate. Familia reprezintă cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului. După P. Osterrieth (1973), sentimentul de siguranţă, singurul care îi permite copilului să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea, depinde de următoarele condiţii:
    • protecţia împotriva agresiunilor venite din afară,
    • satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea cadrului de rezolvare,
    • sentimentul de a fi acceptat de ai săi ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de acţiune şi de a dobândi o experienţă personală.
  • Lipsa interesului pentru activităţile şcolare ale copilului sau, din contră, preocuparea exagerată pot duce la nereuşita şcolară a copilului. Un rol foarte important în dezvoltarea copilului îl reprezintă tipul de familie din care acesta provine:
    • familiile cu mulţi copii nu-şi pot permite să-i trimită la şcoală datorită lipsei resurselor materiale: copiii sunt puşi să muncească, reprezentând o sursă de venit, mai ales în mediul rural unde copii sunt puşi la muncile agricole;
    • familii monoparentale care nu pot acorda atenţia cuvenită creşterii copilului, mai ales că numărul femeilor care muncesc este în creştere;
    • familii ai căror părinţi au emigrat. Statisticile arată că din ce în ce mai multe persoane optează pentru a pleca în străinătate, mai ales din mediul rural, datorită nivelului de trai foarte scăzut;
    • familii dezorganizate a căror părinţi sunt alcoolici, victime ale violenţei domestice, dependenţi de substanţe stupefiante etc.
  • De asemenea, dezinteresul manifestat de părinţi în ceea ce priveşte educaţia, dar şi nivelul scăzut de instruire al acestora sau concepţiile despre aceasta, au un impact negativ asupra şcolarizării elevului. Acest fenomen este întâlnit cu precădere în mediul rural.
  • Mediul şcolar – mediul şcolar are un important impact educaţional. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de socializare, integrare, control social, profesionalizare etc. şi totodată este puternic influenţat de ansamblul vieţii sociale, începând cu valorizarea şi prestigiul social al şcolii, şi terminând, poate, cu resursele disponibile
Relația dintre abandonul școlar și mediul de proveniență

Analiza complexă a acestui fenomen a demonstrat că există mai multe motive prin care mediul şcolar contribuie la abandonul şcolar:

  • cunoaşterea insuficientă elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau datorită dezinteresului manifestat de către profesori;
  • nerespectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor; profesorii prin pregătirea lor la nivel psiho-pedagogic trebuie să cunoască personalitatea elevului pentru a adapta metodele de predare-învăţare la fiecare elev în parte;
  • lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului faţă de învăţătură; în special în mediul rural, profesorii nu îşi manifestă interesul pentru procesul învăţării datorită faptului că salariile nu sunt pe măsura aşteptărilor; majoritatea cadrelor didactice din mediul rural sunt suplinitori.

În ceea ce priveşte tipul de relaţie între abandonul şcolar şi mediul de provenienţă, rural/urban, se consemnează o rată mai mare a abandonului şcolar în mediul rural, ceea ce se explică prin: distanţa mare domiciliu-şcoală, dublată de condiţii inadecvate de transport (navetă) lipsa de flexibilitate a orarelor şi structurii anului şcolar, care nu ţin cont de calendarul lucrărilor agricole, precum şi lipsa de opţiuni educative în cadrul şcolii.

Studiile demonstrează că copii care trăiesc în familii sărace au şanse mai mici de a-şi însuși o educaţie şcolară completă. Statutul economic corelat cu abandonul şcolar este evaluat prin variabilele precum: gradul de instruire şi educaţia părinţilor;profesia tatălui;venitul familiei şi nivelul de viaţa al acestuia, anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plăti rechizitele şcolare, taxele, transportul la scoală, uniforma etc.,  alte familii îşi pot permite să plătească şcolarizarea copilului, dar aceasta presupune o reducere drastică a resurselor familiale, mai ales în situaţia în care elevul avea înainte responsabilităţi productive alături de părinţii săi.

Alți factori de menționat

Factorii abandonului școlar de ordin psihologic – aceștia se referă referitoare la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor cu autorităţile şcolare. Etichetarea ca „elev slab” şi deprivarea de status reduc stima de sine a elevilor şi subminează încercarea lor de a-şi construi o identitate socială pozitivă. În aceste condiţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea depăşirii dificultăţilor, vor căuta să-şi satisfacă nevoia valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon. 

Factorii abandonului școlar de ordin pedagogic – vizează:

  • calitatea vieţii şcolare,
  • pertinenţa conţinuturilor în raport cu trebuinţele de învăţare ale elevilor,
  • caracteristicile procedurilor de evaluare şi ale orientării şcolare şi profesionale,
  • deschiderea şcolii faţă de problemele comunităţii,
  • stilul disciplinei şcolare etc.

Calitatea vieţii şcolare şi a educaţiei şcolare influenţează rata abandonului; evidenţele existente indică faptul că cele mai înalte rate de abandon şcolar le influenţează şcolile segregate, şcolile în care se pune un mare accent pe supraveghere şi testare. 

Profesor Eleonora Boambă

CSEI Suceava

Bibliografie:

  • Bîrsan C., Lungu A. Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar – studiu de cercetare. Sălaj, 2007.
  • Neamţu C. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Iaşi: Polirom, 2003. Osterrieth P. Copilul şi familia. Bucureşti: Editura Didactica şi Pedagogica, 1973.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.