Mentorat – poziții investigativ-evaluative
Societatea modernă evoluează într-un ritm atât de rapid, încât individului îi este greu să ţină pasul. Adaptabilitatea este o dimensiune a personalităţii care se dobândeşte prin experienţa personală şi prin educaţie. De aceea, şcoala are rolul să ajute copilul să fie flexibil în faţa noului, să se plieze cu uşurinţă pe diversele situaţii pe care viaţa le rezervă.
Învăţământul este structurat pe mai multe trepte: preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi universitar. Trecerea de la un ciclu şcolar la altul creează nelinişte şi praguri pe care elevii trebuie să le depăşească.
Trecerea de la învăţământul primar la cel gimnazial constituie „un prag” dificil. Pentru depăşirea cu succes a acestuia este necesară acţiunea conjugată a tuturor factorilor implicaţi în educaţie.
Creşterea cerinţelor intelectuale, trecerea de la un învăţător la mai mulţi profesori stau la baza unei grele adaptări a elevilor la ciclul gimnazial, generând reticenţa acestora faţă de învăţătură, rezultatele lor diminuându-se considerabil.
Spre deosebire de ciclul primar când un singur învăţător le îndrumă activitatea, în ciclul gimnazial elevii trebuie să se adapteze la stiluri diferite de predare şi evaluare. Se impune astfel ca învăţătorul să colaboreze cu profesorii ce vor preda la clasa a V-a pentru ca acest „prag” să fie mai uşor de trecut. O relatie de mentorat ajută indirect această trecere.
Elevii
O primă problemă este chiar colectivul de elevi. În clasele primare, elevii s-au constituit ca o familie în jurul învăţătorului. În clasa a V-a nu se vor menţine aceleaşi colective, însă acestea se vor constitui din elevi care vor fi, în general, din aceeaşi şcoală. Pentru a-i apropia şi a se cunoaşte sunt recomandate activităţile în comun: excursii, întreceri sportive, şezători literare etc. la care să participe echipaje mixte ( din două-trei clase). Este foarte important ca aceste echipaje să primească sarcina de a pregăti concursul, nu numai de a participa. Astfel, elevii claselor a IV-a se vor cunoaşte şi vor învăţa să lucreze împreună, să se aprecieze reciproc, să lupte pentru un ideal comun.
O altă problemă o constituie trecerea de la un învăţător la o echipă de profesori. Lecţiile în echipă (învăţător-profesor) contribuie la diminuarea „pragului” dintre cele două trepte de învăţământ. Profesorii de diferite specialităţi trebuie să ceară de la învăţător descriptorii de performanţă pentru fiecare obiect de studiu, să ştie ce noţiuni şi-au însuşit elevii şi ce priceperi şi deprinderi şi-au format. Este nivelul de la care se porneşte spre lărgirea sferei de noţiuni în fiecare domeniu. În primele săptămâni ale clasei a V-a, profesorii vor testa elevii asupra modului în care ei operează cu noţiunile dobândite în clasele primare. Rezultatul testului va fi un ghid pentru profesor ca să lucreze diferenţiat.
Saltul la clasa a V-a
Se constată, în majoritatea cazurilor, că elevii îşi însuşesc cu dificultate materia predată. Faptul este cu atât mai semnificativ, cu cât se întâmplă să ajungă în această situaţie chiar elevi care au terminat primele patru clase cu calificative foarte bune.
Ajunşi în clasa a V-a, elevii nu mai pot face faţă ritmului de parcurgere a materiei. Uneori, neizbutind să se integreze optim, să se adapteze cerinţelor clasei, ei încheie primul semestru cu dificultăţi. Deşi adesea intervine o redresare în următorul semestru, situaţia acestor elevi rămâne dificilă.
In clasa a V-a apar manifestări negative de tip educativ. Elevii care lucrează timp de patru ani în condiţii bune de disciplină şi cu o frecvenţă notabilă devin brusc recalcitranţi, dezorganizaţi.
În clasa a V-a un alt inconvenient faţă de învăţământul primar îl constituie faptul că elevii nu mai sunt la fel de des solicitaţi la lecţie, pierzându-şi interesul pentru obiectul respectiv. De aceea, profesorii trebuie să pună accent pe metodele participative, să lase permanent elevului impresia că i se deschid noi orizonturi de cunoaştere, speculând tendinţa pe care aceştia o au la această vârstă de a afla, de a explora, de a descoperi. Elevul se va ataşa astfel şi de profesor şi de obiect.

Cum putem diminua discrepanţa dintre cele două cicluri pentru a o integrare optimă a elevilor? Pentru a răspunde acestei întrebări, trebuie identificate cauzele care conduc la acest hiatus între ciclul primar şi cel gimnazial.
Trecerea de la învățător la profesor
O cauză obiectivă, cu influenţă asupra rezultatelor activităţii şcolare şi a integrării optime a elevilor în ciclul gimnazial, este trecerea de la un singur învăţător la mai mulţi profesori.
Este momentul căruia i se datorează şi disputele aprinse dintre învăţători şi profesori care se culpabilizează reciproc sau, uneori, din păcate, se discreditează reciproc. Cine greşeşte? Cine este vinovat că în gimnaziu elevii se pierd? Este întrebarea pe care şi-o pun toţi, fiecare dintre cele două tabere fiind convinsă că şi-a făcut datoria, acţionând eficient pentru evitarea eşecului şcolar.
Discrepanţa mare dintre programele şcolare este o altă cauză care contribuie la diminuarea optimizării integrării absolvenţilor clasei a IV-a în clasa a V-a. În perioada de trecere de la o clasă la alta au loc transformări fizice şi psihice specifice vârstei copiilor. Acestea influenţează rezultatele activităţii elevilor şi pot spori dificultăţile de adaptare atunci când nu sunt luate în considerare de către educatori.
Familia
Să nu se uite rolul pe care îl are familia. Pe parcursul ciclului primar, familia reprezintă un sprijin direct al copilului, al învăţătorului. Odată ajunşi în clasa a V-a, se întâmplă ca unele familii să îi abandoneze pe copii de cele mai multe ori din cauza nepriceperii de a-i ajuta la lecţii.
Analizând cauzele, s-ar putea obţine răspunsuri la întrebarea „ce-i de făcut pentru integrarea optimă a elevilor în ciclul gimnazial?”. Cert este că randamentul şcolar va fi mai bun dacă există o legătură puternică între educatorii din ciclul primar şi cei din ciclul gimnazial.
Plan de integrare
În continuare îndrăznesc să propun un plan de măsuri orientative având ţintă continuitatea dintre ciclul primar şi cel gimnazial, pentru o integrare optimă a elevilor.
Conducerea şcolii să stabilească dirigintele clasei a V-a care îşi va începe activitatea încă din semestrul al doilea al clasei a IV-a; să coordoneze activitatea profesorilor care vor ţine lecţii la clasa a IV-a; să păstreze intact grupul şcolar; să acorde o atenţie specială orarului din clasa a V-a.
Invăţătorul clasei a IV-a:
- să argumenteze permanent calificativele acordate;
- să deprindă elevii cu luarea notiţelor şi cu activităţile independente;
- să stabilească testele împreună cu profesorii de specialitate;
- să prezinte profesorii;
- să discute cu elevii despre impresiile create de aceştia;
- să-l ajute pe viitorul diriginte să cunoască clasa;
- să organizeze întâlniri între clasa a IV-a şi o clasă a V-a;
- să participe la prima oră de dirigenţie
Dirigintele viitoarei clase a V-a:
- să asiste la lecţii încă din clasa IV-a;
- să ţină lecţii din programa clasei a IV-a;
- să aibă un sistem unic de cerinţe.
Activitatea şcolară trebuie ajustată după particularităţile psihofizice ale copilului. Profesorii şi învăţătorii trebuie să realizeze o echipă în cunoaşterea individualităţii elevilor.
Concluzie
Cea mai importantă latură a unui dascăl adevărat e latura umană. Să nu uităm că fiecare din noi-dascălii am fost copii, respectiv elevi.
În ultima perioadă a clasei a IV-a se pot organiza şedinţe cu părinţii la care să fie invitaţi şi profesorii. Se discuta noul program zilnic de lucru al şcolarului din ciclul gimnazial în care, pentru studiu, trebuie acordat mai mult timp, reducându-se timpul de joacă. Pentru a nu rupe copilul de joc vor fi orientaţi părinţii să găsească jocuri cu caracter didactic care să recapituleze , de fapt, noţiunile de la diferite obiecte de studiu. Se poate trece astfel mult mai uşor pragul de la învăţământul primar la cel gimnazial.
Mentor: Bolohan Mihăiță
Mentorat: Amihăesi Nicoleta