Motivația la preșcolari

Epoca în care trăim este dominată de puternica expansiune a ştiinţei şi tehnicii în toate domeniile de activitate şi de accelerarea continuă a ritmului de viaţă al oamenilor. Aceste caracteristici ale contemporaneităţii au consecinţe directe şi asupra pregătirii tinerei generaţii, care trebuie să facă faţă cerinţelor actuale ale societăţii, cât şi dezvoltării sociale ulterioare. Toţi copiii se nasc având curiozitatea şi motivaţia de a învăţa despre lume. Motivația de a explora lumea este fundamentul învăţării.

De ce este importantă motivația?

Cum putem stimula noi, adulţii, motivaţia copiilor şi perseverenţa lor de învăţare? De ce este importantă vârsta de 2 ani?

Motivația de a învăţa este forţa psihologică ce stimulează omul să actioneze independent şi să se concentreze asupra unui obiect pentru a rezolva o problemă sau o sarcină care prezintă o dificultate. Copiii simt nevoia să producă efecte asupra mediului în care trăiesc. De aceea explorează şi se joacă. Motivația de a învăţa se bazează pe câteva componente:

• Curiozitate
• Dorinţa de întrecere
• Succesul
• Satisfacţia personală

Datorită motivaţiei, copiii iau iniţiativa să-şi asume o sarcină şi au perseverenţa să o ducă la capăt.

De ce ne interesează motivația de a învăţa a copiilor?

Motivația este suportul oricărui tip de învăţare. Datorită ei omul este perseverent în ceea ce face toată viaţa. Dar psihologii au constatat o scădere importantă pentru motivaţia de a învăţa între 10 -14 ani. De aceea adulţii implicaţi în educarea unui copil (părinţi, profesori) ar trebui să ştie metodele prin care motivaţia este întreţinută şi cauzele pentru care ea se diminuează.

Cum se leagă motivaţia de a învăţa de cogniţie, de inteligenţă?

Cercetările psihologice ne spun că va evolua mult mai bine copilul mai puţin dotat ca IQ, dar mai motivat. Copilul dotat genetic cu IQ ridicat, dar slab motivat, va pierde din avantajul genetic. Preşcolarul motivat este cel care se încăpăţânează în rezolvarea situaţiilor dificile. Tot el se implică în activităţi care îi vor stimula cogniţia şi inteligenţa. Preşcolarul avansat din punct de vedere cognitiv, nu este neapărat foarte motivat şi nici foarte perseverent în ceea ce face.

Cum pot stimula adulţii motivaţia şi perseverenţa copiilor lor?

Se consideră că motivaţia este intrinsecă, dar ea poate fi influenţată de relaţia copil – părinte. Rolul părinţilor se modifică la fiecare vârstă.

Părinţii care stimulează senzorial mai mult un bebeluş (atingeri, mângâieri etc.) vor observa că acesta devine mai perseverent în explorarea obiectelor.

• La 6 luni copilul cunoaşte lumea prin contact vizual şi tactil.
• La 9 luni descoperă că există relaţia cauză – efect, că, dacă face un anumit lucru, acesta are o consecinţă.
• La 18 luni încep să-şi compare comportamentul cu cel care pare să fie standard acceptat.

În perioada preşcolară alege deja activităţi care îl stimulează să gândească, nu le mai preferă pe cele care sunt uşor de îndeplinit.

Părinţii şi educatoarele care se opun tentativelor copiilor de a deveni independenţi, vor provoca în scurt timp scăderea motivaţiei acestora de a acţiona.

Părinţii şi educatoarele care trasează prea multe indicaţii, vor obţine nişte buni executanţi din copiii lor, dar aceştia vor fi inhibaţi să iniţieze o acţiune.

La vârsta de 2 ani copilul începe să-şi dezvolte conştiinţa de sine. Acest concept se referă la: cum se vede pe sine copilul, dacă alege să se implice într-o activitate, cum răspunde la provocări şi la eşecul din diferite activităţi. Această percepţie de sine a copilului de 2 ani este rudimentară, este la începutul evoluţiei ei şi de aceea reacţia mamei şi a educatoarei este importantă.

Strategii

Reacţia negativă şi critică faţă de acţiunile copilului stimulează sentimentul de RUŞINE al acestuia. Scade şi tendinţa de a se implica în diferite activităţi, deci scade motivaţia. Dacă reacţia negativă a mamei,  a educatoarei, se asociază şi cu efecte negative (se enervează, ridică tonul, are mimica şi gesturile agresive), efectul asupra copilului este şi mai grav. Copilul se va autoaprecia aşa cum o face mama sau educatoarea: NEGATIV.

Reacţia pozitivă a mamei şi a educatoarei, cu mesaje de încurajare, are efect invers şi motivaţia şi perseverenţa copilului cresc.

Pentru a motiva preşcolarii spre învăţare, educatoarea are la îndemână câteva strategii:

• Stabilirea regulilor grupei. Regulile trebuie comunicate clar, încă de la începutul anului şcolar, ceea ce va duce la o responsabilizare a preşcolarilor.
• Personalizarea grupei. Se pot folosi diverse desene sau activităţi prin care se pot remarca preşcolarii grupei. Felul cum arată grupa este o întărire a imaginii de sine.
• Cunoaşterea preşcolarilor reprezintă un important element în procesul de motivare al acestuia spre învăţare. Atenţia acordată de educatoare preşcolarului demonstrează respectul faţă de el, simplu fapt că-i memorează numele, că-i ştie preferinţele, îi dezvoltă preşcolarului încrederea în sine, îi întăresc sentimentele de siguranţă şi apreciere personală.
• Educatoarea poate deveni un exemplu de comportament pentru preşcolari. Urmând exemplul educatoarei, preşcolarii îşi pot modifica comportamentul.
• Stabilirea unei atmosfere pozitive, de empatie faţă de fiecare elev în parte.
• Rezolvarea situaţiilor problemă în cel mai scurt timp.
• Recompensarea şi întăririle pozitive faţă de orice comportament sau activitate demnă de luat în calcul a preşcolarului măreşte stima de sine a acestuia şi îl motivează să acţioneze la fel şi pe viitor. Cea mai eficientă metodă de a recompensa preşcolarii este lauda.

Deci să ne creştem copiii cu calm. Aşa cum ne spune şi Daniel Goleman în “Inteligenţa emoţională”, toate emoţiile sunt contagioase. Se transmit uşor în jurul nostru şi ar trebui să ştim să le controlăm pentru a nu face rău.

Profesor Rocsana Lazurcă, Școala Gimnazială Burla