Observarea obiectivă
Observarea este în general o cerinţă a meseriei de mentor. Într-adevăr, unul dintre lucrurile cele mai utile pe care le poate face un mentor este să observe profesorul începător predând, dar dacă această observare nu se face cu atenţie, ea poate produce probleme sau fricţiuni și poate fi dăunătoare sau periculoasă. Nu este uşor să asişti la o lecţie într-un fel care să fie folositor profesorul începător: a privi obiectiv este o deprindere greu de învățat și, ca toate deprinderile, necesită practică.
A face observarea lecţiei utilă pentru învățarea profesională a unui anumit profesorul începător, depinde de ceea ce se întâmplă în urma acestei observări, de exemplu modul în care mentorul își foloseşte observaţiile în timpul discuţiei de după lecţie. La rândul său, aceasta este în mare parte influenţată de ceea ce s-a petrecut în mintea mentorului în timpul observării. Este inevitabil ca mentorul să judece și să interpreteze ceea ce vede, dar această interpretare s-ar putea să nu fie de primă importanță pentru profesorii începători dacă li se va oferi ocazia să-și dezvolte conceptele proprii. Ei au nevoie în primul și în primul rând de o înregistrare obiectivă a ceea ce mentorul a văzut mai degrabă decât de judecăţile sale, în așa fel încât ei să poată decide asupra a ceea ce se întâmplă în ora lor, bazându-se pe propriile interpretări.
În plus, s-ar putea ca mentorul să se înșele în ceea ce vede și aude, în afară de situaţia în care el este foarte conştient de efectele contextului a ceea ce percepe, precum și de influențele exercitate de propria lui educaţie.
Perspective contextuale
Este important, prin urmare, ca mentorii să devină conştienţi de contextul în care are loc observarea. Prin context înțelegem aici momentul în care are loc fiecare observaţie, cât, unde și cu cine se efectuează ea.
Când are loc observarea este un factor important din mai multe motive. Natura observării este influenţată de felul în care înțeleg predarea atât mentorul cât și profesorul, adică de etapa în care se află în propria lor evoluție. Cu alte cuvinte, observarea va fi influenţată de momentul când ea apare atât în viața profesională a mentorului cât și a profesorul începător. Mentorii trebuie sa fie conştienţi de influențele posibile ale propriilor lor evoluţii anterioare asupra interpretărilor și evaluărilor inevitabile pe care ei le adaugă la cele văzute si auzite. În plus, un mentor care asistă la procesul de predare se va gândi în mod inevitabil la ceea ce va face cu ceea ce observa. În timp ce face acest lucru el va trebui să ia in considerare momentul în care s-a făcut fiecare observaţie în strânsă legătură cu stadiul în care se afla relaţia cu un anumit profesor începător, precum și nivelul de dezvoltare a acestui profesor începător. Observarea este influenţată nu numai de momentul în care are loc în viața profesională a mentorului și a profesorul începător cât și de relaţia mentor-profesor mentorat,
Unde are loc observarea. în care sistem educaţional, în ce scoală, în cadrul cărui curriculum și în ce clasă, va diferenţia ceea ce este posibil să se observe. Acest lucru poate provoca probleme pentru observatorii din interior sau din exterior. Pentru cel din interior se poate dovedi dificil să observe aspectele normale sau aşteptate, în timp ce pentru cel extern comportarea privită în context poate părea ciudată sau inexplicabilă (cu toate că aceasta poate oferi observatorului o experiență de învățare din moment ce există întotdeauna o explicaţie potrivită contextual).
Cu cine, adică participanţii la activităţile din clasa, vârsta, nivelul și felul elevilor, precum și personalitatea și stilul profesorului începător va afecta de asemenea ceea ce poate fi observat.
Alte probleme
Problemele contextului sunt relevante. Observarea, interpretarea, sau evaluarea se vor petrece probabil simultan, dar este vital ca mentorii să înțeleagă cele trei elemente ca fiind potenţial separate.
In timpul cursurilor pentru mentori, aceasta conştientizare contextuală este realizată mai mult prin selecţia casetelor video cu lecţii filmate decât prin activităţi propriu-zise.
Perspectiva observatorului
Capacitatea de a observa lecţiile în mod obiectiv va fi afectată de un număr de factori diferiţi. Câțiva dintre aceştia sunt de natură internă sau personală, cum ar fi convingerile asupra predării, în timp ce alţii sunt de natură externă, cum ar fi poziţia fizică a mentorului în timpul observării. Atât factorii interni cât și cei externi sunt afectaţi de tendinţa umană de a judeca.
Factori perturbatori interni
Una din principalele obstrucționări ale unei priviri obiective constă în concepţia observatorului despre ceea ce înseamnă o lecţie bună. Aceasta le va fi fost formată de convingerile fundamentale privind procesul de predare –învățare, în cadrul contextului educaţional local, de propria experienţă şcolară a mentorilor ca elevi, de propria lor instruire, evoluţie și experienţă profesională, atât din punct de vedere afectiv cât și cognitiv. În consecinţă se pune întrebarea de importanță vitală dacă observatorul este conştient de acest factor perturbator și de originile sale. Astfel, profesorii care observă o lecţie vor compara și măsura inevitabil ceea ce vad cu propria înțelegere a procesului de predare –învățare. Acest lucru devine o atitudine nefolositoare dacă mentorii cedează tentaţiei naturale care decurge de aici de a împărtăși profesorului începător mai degrabă rezultatele acelor comparaţii decât relatări obiective ale faptelor observate. A învăța să-ți suprimi judecăţile pe cât posibil în timpul observării pare a fi cel mai înțelept mod de a acţiona.
Convingerile și reprezentările suplimentare care afectează capacitatea unui mentor de a vedea obiectiv vin din experienţele sale proprii de observare a lecţiilor, relaţia sa cu profesorul începător, experienţele sale anterioare în observarea profesorului începător, reprezentările și cunoştinţele despre evoluţia profesională a tânărului profesor și așa mai departe.
Factori perturbatori externi
În afara elementelor de context descrise mai sus, cel mai evident factor extern este punctul de vedere limitat fizic al observatorului: vor fi întotdeauna nişte zone ale clasei, nişte elevi, nişte activităţi sau evenimente care, în mod inevitabil, nu vor putea fi văzute sau auzite. Nici observatorii nu vor putea observa tot timpul: în timp ce notează observaţiile ei nu pot observa. Mai puţin evidente, dar la fel de importante sunt limitele impuse de programul de observare sau de fișa de observare folosită. În plus, indiferent de cât de obiectiv am înregistrat ceea ce am observat sau cât de adecvat este programul de asistențe la ore, întotdeauna se strecoară o notă critică, fie chiar și prin selectarea a ceea ce înregistrăm. Această situaţie apare mai ales atunci când mentorul, mai degrabă decât profesorul începător, decide asupra obiectivului observării.
Tendința de a judeca
Acestor factori perturbatori li se adaugă un factor de natură umană care poate împiedica folosirea efectivă a observării. Dacă un scop al activităţii mentorilor poate fi considerat ajutarea profesorilor începători să-si dezvolte capacitatea de a formula propriile lor judecaţi bine documentate, atunci operarea de judecaţi în locul lor nu-i va ajuta să înveţe. Cu toate acestea noi suntem înclinați spre judecaţi prin natura noastră. Ori de câte ori suntem afectaţi de acţiunile altora sau de rezultatele acelor acţiuni, suntem înclinați să folosim ca etalon propriile noastre convingeri și atitudini. Astfel, deseori spunem, cel puţin în sinea noastră, ca o formă de evaluare sau judecată: „Ce gradină minunată!”. Faptul că rostim cu voce tare sau nu evaluările noastre este o altă problemă, pentru că, în calitate de fiinţe umane, am învățat să luăm în considerare efectele posibile asupra receptorului.
Expert Mentorat Emanuela Doina Gheorghiu
