Părinții și școala

Școala trebuie să fie un loc în care copiii să vină cu plăcere. Activitățile școlare nu trebuie să reprezinte o ruptură în viața copilului. Mediul școlar nu ar trebui să fie unul rigid, ci unul relaxant; copilul trebuie să se manifeste cu spontaneitate, să învețe jucându-se, să beneficieze de un climat cald, calm, protector și încurajator.

Pe lângă toate aceste modalități prin care învățătoarea/profesorul poate ajuta copiii să aibă o atitudine pozitivă în raport cu școala, e bine să știm că și noi, părinții, avem rolul nostru.

Învățarea eficientă se realizează într-o atmosferă plăcută; copilul are nevoie să simtă că poate decide, că are un anumit grad de libertate. Are nevoie de un mediu în care are voie să greșească și în care este susținut să-și corecteze greșelile, nu criticat pentru ele sau comparat.

Sfaturi

Specialiștii  în educație ne oferă câteva sfaturi utile prin care să ne încurajăm copiii să privească învățarea cu ochi buni:

  • În raport cu activitatea școlară, copilul trebuie să îi considere pe părinți niște parteneri dispuși să ofere sprijin la nevoie. De aceea comunicarea în cadrul familiei este extrem de importantă.
  • Întrebați-l zilnic pe cel mic ce a făcut la școală; ascultați cu interes ceea ce vă povestește; amuzați-vă împreună de întâmplările hazlii; încurajați-l să vă spună și aspectele plăcute, dar și pe cele neplăcute din ziua respectivă. Arătând un interes deosebit pentru activitatea de la școală, îi dovediți copilului că învățarea este un lucru serios; astfel, copilul va fi mai implicat.
  • Copilul împărtășește cu familia succesul școlar, realizările, aspectele pozitive, dar și aspectele mai puțin plăcute sau insuccesele. Părinții sunt cei care îl sprijină necondiționat pe copil, oferindu-i soluții optime pentru rezolvarea unor situații apărute școală:
    • ei îi pot da sfaturi utile,
    • pot împărtăși din experiența lor de școlari,
    • se pot consulta cu învățătorul pentru a rezolva împreună unele situații.
  • Să nu uităm că exemplul părinților contribuie major la educația copilului. De exemplu, dacă părintele dorește să-l obișnuiască pe copil să citească în timpul liber, poate organiza acasă „Lectura de seară”.
  • Copilul este motivat să învețe dacă 
    • ceea ce învață este legat de realitate,
    • dacă este util și îl ajută în viața cotidiană,
    • dacă pornește de la ceea ce cunoaște și de la ceea ce corespunde experienței sale.
  • Învățarea este o experiență personală la care el are nevoie să participe. El învață dacă
    • face,
    • interacționează direct,
    • acționează practic,
    • aplică,
    • dacă analizează,
    • apreciază,
    • observă,
    • extrage concluzii, adică dacă este implicat activ mental și, mai ales la vârste mici, senzorial și motric.
  • Copilul învață mai bine atunci când
    • simte că este apreciat pentru efortul său,
    • că este susținut și sprijinit să depășească obstacolele, frustrările pe care le presupune învățarea.

Implicarea părinților în vreme de coronavirus

Rolul și implicarea părinţilor sunt acum mult mai pregnante decât în sistemul şcolar clasic, de dinainte de coronavirus. Acest efect al crizei are două părţi benefice:

  • una, cea prin care abia acum, marea majoritate a părinţilor își dau seama cât de importantă este contribuţia lor la educarea propriilor copii, nefiind 100% apanajul cadrelor didactice.
  • A doua este cea prin care aceiaşi părinţi conştientizează ce muncă prestează cadrele didactice în timpul procesului de învăţământ clasic şi cât de mare este consumul psihic şi nervos.

Acum au înţeles şi o parte dintre părinţi că aceşti copii nu-şi vor putea face un viitor dacă

  • nu ştiu să se conecteze rapid la informaţii,
  • să gândească transdisciplinar,
  • să înveţe singuri,
  • să se readapteze permanent la schimbare,
  • să caute soluţii ingenioase,
  • să comunice eficient.

Ei vor fi o generaţie care va supravieţui strict din calitatea ideilor pe care le dezvoltă, mai ales din creativitatea lor. Nu au cum să îi pregătească pentru viaţă

  • fără stimuli culturali şi artistici,
  • fără elemente „şocante”, de bucurie a descoperirii,
  • fără încrederea de a-şi asuma riscuri şi a greşi constructiv .

Totodată să nu uităm că unii părinţii, în această perioadă, au conştientizat că sunt singurii care pot exercita control şi modifica echilibrul de forţe. Că ei sunt singura zonă activă, cu adevărat decizională şi capabilă să intuiască toate curentele viitorului pentru copilul lor. Abia acum au descoperit acei părinţi că toate acestea erau şi sunt scopurile şi ţelurile la care aspirau şi aspiră cadrele didactice, pentru copiii lor.

Mai bine mai târziu, decât niciodată!

Bibliografie

  1. https://republica.ro/
  2. https://www.scoalaintuitext.ro/

Profesor Catargiu Daniela, Școala Gimnazială Valea Moldovei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.