Personalități și fapte istorice îndrăgite de elevii Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă Suceava

prof. Corduneanu Monica, CSEI Suceava

Preferința, dragostea pentru faptele și personalitățile istorice vine la elevii deficienți nu doar din admirația față de gloria trecutului, ci și din modul în care ei se imaginează în rol de salvatori ai neamului în luptele împotriva dușmanilor. Această identificare într-o lume ipotetică îi stimulează și le crește stima de sine.


Pentru unii elevi deficienți intelectual, chiar cu deficiențe asociate, frustrarea de a nu putea depăși anumite bariere sociale în viața de zi cu zi, e înlăturată la ora de istorie prin identificarea lor, într-o lume ipotetică, cu unele figuri marcante ale trecului. Fiecare lecție este trăită, fiecare eveniment se întâmplă în momentul povestirii lui în mintea elevilor. Cei mai imaginativi elevi au spus că își închipuie evenimentele prezentate la oră ca pe o piesă de teatru. Practic, elevii cu deficiență intelectuală sunt mai impresionați de faptele înaintașilor noștri pentru că în mintea lor limita dintre real și ireal e mai puțin delimitată, și – dacă profesorul este și un bun orator, povestitor sau apelează la mijloace media adecvate mesajului lecției – ora de istorie nu poate fi decât un succes.
Cele mai iubite personalități istorice românești sunt cele cu un bagaj eroic important și cu o latură umană pregnantă (calități și defecte comune tuturor oamenilor).


Pe parcursul clasei a V-a , când elevii cu cerințe educative speciale au încă puține cunoștințe de istorie, și nivelul lor intelectual este redus, lecțiile sunt simplificate și scurte. Cu toate acestea, încărcătura emoțională provocată de personalități precum Burebista sau Decebal este mare. Cei doi regi daci sunt prețuiți pentru crearea unor state puternice, pentru faptele lor de arme, pentru tenacitatea de care au dat dovadă. Elevii deficienți întrebați de ce preferă pe Decebal lui Burebista au răspuns că Decebal ,,era mai deștept și mai curajos”. Așa l-au receptat ei pe Decebal, privindu-l ca pe organizatorul diversiunii moesice, dar impresionați și de faptul că s-a sinucis pentru a nu cădea în mâna romanilor. Un singur elev R.V. a spus că îl preferă pe Burebista pentru că a organizat țara și a ,,tăiat viile”. La acest elev putem citi printre rânduri de ce îl apreciază pe Burebista, asociindu-l unui personaj care ar putea rezolva și problemele sale din familie legate de excesul de alcool.
Un alt aspect din materia clasei a V-a ușor de predat și de învățat datorită încărcăturii de legendă îl reprezintă Marile migrații. Deși pentru unii dintre noi pare amuzant , elevii cu deficiență asociază migratorii veniți în căutare de resurse pe teritoriul patriei noastre, cu rudele, cunoscuții lor care au emigrat căutând o viață mai bună și un trai mai îmbelșugat.


Conținuturile învățării în clasa a VI-a se referă conform programei la istoria evului mediu românesc. Aici se desprind trei figuri importante pe care elevii deficienți le îndrăgesc foarte mult: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Ei devin modele de comportament, modele dată spre pildă și conducătorilor actuali.
Vlad Țepeș reprezintă idealul eroului justițiar, intransigent și sever în înfăptuirea dreptății. Elevii învață repede despre domnia sa, despre atacul surpriză asupra taberei otomane, despre ordinea pe care a pus-o în țară. Oricât s-ar strădui însă, niciodată nu vor putea să redea cronologic evenimentele mai importante ale domniei lui Vlad Țepeș, întrucât dezvoltarea lor intelectuală nu le-o permite.


Ștefan cel Mare este de departe preferatul elevilor de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Suceava: a fost cel mai mare domnitor moldovean care și-a avut Cetatea de Scaun în orașul nostru. Ștefan cel Mare ocupă primul loc în mintea și inima elevilor suceveni, prețuit fiind nu doar pentru faptele de arme, ci și pentru aura sa de păzitor al creștinismului ortodox în această parte a lumii. Orice elev din școala noastră știe de Ștefan cel Mare ca despre marele luptător creștin împotriva pericolului otoman. În opinia lor ,,s-a bătut cu turcii, cu tătarii” și i-a biruit. Acest apărător al creștinismului a rămas în memoria elevilor și ca cel mai mare ziditor de biserici, iar atunci când se pomenește de Mănăstirile Putna sau Voroneț ei știu că se vorbește tot de Ștefan. Latura umană a domnitorului: bunătatea, dreptatea, dragostea de oameni determină o apropiere fără de tăgadă.
Legendele despre Ștefan cel Mare, citite în timpul activităților de terapie și stimulare cognitivă (desfășuarate de educator, de profesorul psihopedagog ), întregesc imaginea creionată de profesor în cadrul lecției de istorie. Aceste legende, citite, povestite, urmărite la televizor etc. trezesc în interiorul elevilor deficienți simțăminte mai puternice decât elevilor normali. Aș putea spune că lipsa maturității în gândire reprezintă un avantaj în apropierea afectivă de trecutul și personalitățile Istoriei României.

Mihai Viteazul este apreciat datorită faptului că i-a unit pentru prima dată pe români într-un singur stat, într-o perioadă tulbure la nivel internațional. Pesonalitea lui Mihai este foarte puternic înrădăcinată în mintea elevilor care își dau seama cât de greu era să realizezi o uniune statală în acea perioadă, chiar în coastele statului otoman. De asemenea, elevii sunt atrași de figura domnitorului imortalizată de artiștii vremii.


La elevii de clasa aVII-a personaliatea care se impune este domnitorul Unirii Principatelor, Alexandru Ioan Cuza. La vârsta adolescenței elevii cu cerințe educative speciale văd în Alexandru Ioan Cuza bărbatul perfect, omul politic inteligent, diplomatul abil (nu e ușor să practice politica faptului împlinit), apărătorul celor slabi. Mare impact are studierea reformelor lui Cuza (agrară, a învățământului, juridică) pornind de la legendele populare. Astfel, elevii pornesc în învățare de la ceva concret (Cuza a venit între țărani pe ogor, a văzut cum muncesc și a hotărât să le schimbe soarta). O parte a elevilor reușesc să rețină și alte elemente despre reforme – nu doar cele din legende – introduse prin lecția de istorie.


Dacă până în clasa aVII-a elevii deficienți se simt apropiați de personalități istorice și faptele lor, în clasa a VIII-a situația se modifică. Evenimentele trec pe primul loc în topul preferințelor, personalitățile istorice estompându-se. În istoria modernă și contemporană a României numărul mare al personalităților participante la evenimente nu poate fi reținut de elevii deficienți, de aceea ei se axează pe evenimente și fapte mai importante decât pe impactul unei personalități. Elevii nu mai au de a face cu un singur conducător atotputernic și atotștiutor, ci cu o suită de oameni politici, făuritori ai destinelor țării. Rare sunt personalitățile care să mai rețină atenția în mod special elevilor; excepție face Regina Maria care impresionează prin tăria de caracter și ambiție.


La nivelul clasei a VIII-a preferințele se îndreaptă spre faptele de arme, mai ales spre luptele duse de români în cele două războaie mondiale. Băieții sunt cei care se arată dornici de a ști cât mai multe despre lupte, arme folosite, mașini de război sau chiar tactici militare. Se constată o fractură în clasă între băieți și fete în cadrul lecțiilor de istorie la clasa aVIII-a. în timp ce fetele își pierd interesul, nefiind atrase de conflicte și desfășurarea lor, băieții devin din ce în ce mai atașați de obiectul istorie, mai ales că desenele, imaginile de colorat, fișele de lucru, ca materiale ajutătoare la lecție, sunt infinit mai variate (soldați în diferite tipuri de uniforme, arme, avioane, submarine, tancuri etc.). Este nevoie de mult efort din partea profesorului pentru a nu plictisi partea feminină a clasei, de multe ori fiind necesară împărțirea pe grupe a clasei și lucrarea diferențiată.


Elevii deficienți operează o selecție sentimentală a evenimentelor și faptelor istorice, reținând cu ușurință pe acelea care sunt semnificative și importante pentru ei, și dând uitării, cu timpul, pe altele de mai mică imporatnță.
Alegându-și din seria domnitorilor doar pe aceia care au corespuns necesităților, aspirațiilor lor, elevii cu cerințe educative speciale i-au proiectat din planul real istoric în cel legendar, acordându-le valoare simbolică. Modul în care elevii deficienți fac acest lucru seamănă cu modul de păstrare și valorificare populară a istoriei cu faptele și personalitățile ei .


Concluzie

Istoria legendară este cea preferată de elevii cu cerințe educative speciale. Faptele, evenimentele, personalitățile reale sunt trecute prin filtrul reprezentării personale și transfigurate. Fapul istoric, trecut prin cenzura selectivă a memoriei și afectivității, este prelucrat de elevii deficienți și reținut potrivit orizontului lor intelectu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.