Plan de acțiune – Studiu de caz

OBIECTIVE

Elaborarea unui plan de acțiune care să remedieze situația și să îmbunătățească nivelul de pregătire a copilului și să crească încrederea în forțele proprii prin creșterea stimei de sine, ceea ce va duce la prevenirea abandonului școlar.

DESCRIEREA CAZULUI – caracterizare generală

VE este un copil de 8 ani , care provine dintr-o familie cu 5 copiii, el fiind al doilea. Situația familiala este precară , venitul sigur fiind alocația copiilor. Părinţii nu sunt căsătoriţi, tatăl este în pușcărie  pentru 12 ani. Copilul este curat și îngrijit. Mama se ocupă cât poate de copii, asigurându-le cele necesare. Nu prea ține legătura cu școala, din cauza copiilor mai mici, pe care nu are cu cine să-i lase. Copilul vine la școlă destul de frecvent.

Copilul este dezvoltat normal (singura  problemă de sănătate fiind  o dificultate de mișcarea a două degete, care sunt puțin lipite și care pare a proveni de la o arsură a copilului). Copilul nu este comunicativ și are rămâneri în urmă la învățătură.  Este timid, și puțin introvertit, dar cu colegii relaționează destul de bine. Este liniștit și nu creează probleme.  Desfășoară cu plăcere activităţile cerute, dar este lipsit de inițiativă, fiind doar un executant. Nu este un copil vesel, ci unul prea serios pentru vârsta lui.

​Intelectul este normal dezvoltat, dar acasă nu are sprijin pentru pregătirea lecțiilor.  Limbajul este slab dezvoltat, sărac, cu deficiențe de vorbire.

Memoria este de scurtă durată, de tip mecanic.

Imaginaţia – predominant de tip reproductiv.

Copilul prezintă întarziere în raport cu alţii în acţiunea de însuşire a cunoştinţelor şi de îndeplinire a obligaţiilor şcolare.

PLANUL DE ACȚIUNE

Obiectiv general – îmbunătățirea rezultatelor la învățătură și ameliorarea stărilor copilului.

Obiective pe termen lung:

  • Identificarea şi îndepărtarea dificultăţilor emoţionale;
  • Realizarea unui plan de intervenție în vederea recuperării rămânerilor în urmă la învățătură;
  • Dezvoltarea respectului de sine, astfel încât să fie în stare să facă față problemelor ;
  • Controlul regulat al modului de realizare a temelor de acasă;
  • Antrenarea elevului în activităţi în care să îşi pună în volare abilităţile intelectuale
TEHNICI DE INTERVENȚIE:
  • Antrenarea subiectului la rezolvarea exerciţiilor și a temelor din clasă;
  • Cunoaşterea şi identificarea capacităţilor de învăţare proprii elevului;
  • Discuții cu copilul pentru a facilita comunicarea şi exprimarea propriilor percepţii şi emoţii;
  • Utilizarea unei game largi de întăriri pozitive (simbolice, verbale, nonverbale etc.) pentru a recompensa reuşitele;
  • Diferențierea învățării folosind fișe de lucru adecvate nivelului elevului;
  • Terapia prin joc pentru dezvoltarea limbajului, învăţarea citit-scrisului (Trenul silabelor, Jocul silabelor duble, Traista fermecată) utilizând alfabetarul;
  • Stimularea învăţării prin cooperare şi în echipă.

Intervenții realizate

Deși în timpul grădiniței nu comunica cu educatoarea, nu vorbea, nu răspundea la întrebările  puse și avea o dexteritate manuală redusă, copilul a devenit mai comunicativ, își rezolvă temele în clasă și participă la toate activitățile. Am reușit să-l fac să aibă încredere în mine și în felul acesta să putem colabora.

Cunoaște aproape toate literele și citește cuvinte scurte.  Recunoaște, cu ajutor, cifrele și socotește cu dificultate . A început să-și îmbunătățească scrisul, respectând liniatura caietului. Colorează mult mai  îngrijit și decupează mai bine. Rezolvă mai atent fișele de lucru. Își duce la îndeplinire cu plăcere sarcinile în clasă.

prof. Daniela Gabriela Apetracheoaie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.