PLANIFICAREA CARIEREI

Fiecare este expert în propria viaţă

Prof. Boambă Eleonora

Argument

Cariera nu este un lucru pe care il obții la un moment dat. Ea se construieşte pas cu pas și este reprezentată de o suita de experiențe si evenimente trecute, prezente si viitoare. Planificarea carierei este procesul prin care elevii își stabilesc scopuri în legatură cu propria carieră si iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestora. Este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale și la oferta educațională si profesională aflate în permanentă dezvoltare; schimbarea traseului profesional în decursul vieții active este o modalitate adaptativă la dinamica pieței muncii.

Eficiența planificării carierei depinde de abilitățile elevilor în urmatoarele domenii:

•  autocunoaştere – explorarea si structurarea informatiilor despre sine (interese, valori, aptitudini, personalitate)

• explorare educațională şi ocupațională

• decizia de carieră

• promovarea personală

Dezvoltarea abilităților de planificare a cariereieste necesitate în condițiile diversificării ofertei educaționale si ocupaționale.

Explorarea traseelor educaționale şi profesionale:

– se referă la colectarea sistematică a informațiilor despre oportunitățile educaționale si ocupaționale. Aceste informaţii vizează natura muncii ce urmează a fi efectuată, cerințe educaționale pentru a accede la post, perspective de angajare, mediul, munca, câștigul. Corectitudinea informațiilor este esențială pentru a putea face alegeri compatibile cu interesele, valorile si stilul de viață dorit.

–   surse de explorare:

• formale: materiale tiparite (broşuri, monografii profesionale, profile ocupaționale, pliante, ziare, reviste), sisteme computerizate (site-uri de Internet, programe de testare aptitudinala), materiale audioviziiale (casete, CD, emisiuni radio-TV), direct de la instituții specializate ONG, AJOFM, ISJ, etc

• informale: interviul informațional (persoane aflate în pozitii ce pot oferi informații precise despre oportunitățile educaționale si ocupaționale), experiența directă (activități de voluntariat, munca în perioada vacanței), rețeaua socială (părinți, rude, prieteni – 80% dintre posturile vacante nu sunt făcute publice în timp util, mulți angajatori preferă să angajeze persoane recomandate de cunoscuți).

Decizia de cariera:

•  Continutul deciziei (ce decizie sa iau): alegerea unei şcoli si a profilului de studiu alegerea unei profesii, alegerea unui anumit traseu educational, alegerea unor modalitati de formare a competentelor profesionale.

•   Procesul deciziei (cum voi lua decizia)

Etape. – definirea deciziei si identificarea alternativelor

– explorarea si evaluarea alternativelor existente; criterii cele mai importante sunt: concordanta cu caracteristicile personale, cu așteptările persoanei, costurile si beneficiile implicate în alegere.

– planul de carieră – presupune stabilirea unui plan de acțiune pentru punerea in practica a deciziei. Un plan de cariera cuprinde scop, obiective, strategii.

– implementarea deciziei

– reevaluarea deciziei – asigura optimizarea procesului de luare a deciziei

•  Contextui deciziei (factorii de influenta):

– cunoştinţele despre sine

– cunoştinţele despre oferte ( bariere – mituri, stereotipuri)

– abilităţile decizionale

– parinții, prietenii

– modelele de cariera

– oportunitățile materiale, statut socio-economic, dizabilitate fizică si psihică, genul copiilor

Marketingul/promovarea personala:

cuprinde modalitățile prin care o persoană își sistematizează și prezintă informațiile despre abilitățile, interesele, experiențele educaționale si profesionale proprii, în vederea atingerii unor scopuri de carieră. Implică 2 componente:

Componenta instrumentala              Componenta atitudinala

– CV european                                         – comunicare asertiva

– scrisoare de intentie,                            – dezvoltarea retelei de contacte

– carte de vizita,                                     –  pregatirea pentru interviul de angajare

-portofoliu personal

(cele mai  relevante produse

ale activităţii unei persoane

în raport cu un anumit scop )

(pregătirea motivaţională şi emoţională, anticiparea unor întrebări, optimizarea comunicării nonverbale )

DIRECTII ŞI TENDINTE ÎN ORIENTAREA ŞCOLARA ŞI PROFESIONALA

• Accentuarea caracterului formativ-educativ în vederea realizării unui echilibru dinamic între aptitudinile si interesele individului, cerințele profesiunilor și nevoile sociale de forță de muncă
• Începerea cât mai de timpuriu a acțiunilor de orientare – încă din clasele primare, prin acțiunile de cunoaștere a elevilor și cele de informare școlară și profesională
• Intensificarea acțiunilor de cunoaștere şi respectare a cerințelor social- economice
• Considerarea activitatilor practice ca mijioc esențial de orientare
• Considerarea informării școlare si profesionale ca metodă eficientă de educare a intereselor profesionale
• Intensificarea preocupărilor pentru sporirea eficienței serviciilor de orientare
• Amânarea momentului alegerii studiilor si profesiunii – prin prelungirea duratei școlarității obligatorii si diversificare învățământului secundar

Bibliografie :

Baban, A. – Consiliere educationala, ghid metodologic pentru orele de dirigentie fi consiliere, Cluj Napoca 2001

Baiasu, N., Predonescu., E.,- Consilierea in şcoala, Conphys, Rm. Valcea,2001        

Grigoras, M., Şoldanescu, P.,-Consilierea fi orientarea in alegerea carierei, Danubius, Braila, 2001

Lemeni, G., Miclea, M – Consiliere şi orientare, ghid de ediicatie pentru cariera, ed. ASCR,Cluj Napoca, 2004

Tomsa, Gh., – Consilierea şi dezvoltarea carierei la elevi, Viata Romaneasca, Bucuresti, 1999