Proiect didactic – Povestea buburuzei

Data: 11.04. 2019

Propunătoare:  Maftei Mihaela

Unitatea de învăţământ: G.P.N Rotunda

Nivelul de vârstă/grupa: nivelul I / grupa combinata

Temă anuală de învățare: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”

Tema Proiectului/ săptămânală: ”E primavără, iarăși primăvară” Vai, ce zumzet se aude!”

Domeniul experenţial: Om  şi societate (D.O.S.)

Tema : „Povestea buburuzei”

Mijloc de realizare: povestire cu suport intuitiv (convorbire)

Scopul

Educarea comportamentului empatic și a sentimentelor de respect faţă de comportamentele prosociale şi proactive prin exersarea achiziţiilor lingvistice.

Obiective operaţionale:
  • să asculte cu atenţie textul poveştii, reţinând ideile principale,
  • să urmărească cu atenţie acțiunea personajelor sugestive din poveste;
  • să denumească personajele din poveste exprimându-se corect din punct de vedere gramatical în propoziţii simple;
  • să utilizeze expresiile artistice din  poveste, înțelegând sensul lor;
  • să  identifice  comportamentele pozitive realizând conexiuni cu  situaţii din viața cotidiană;
Strategii didactice:
  1. Metode şi procedee:  –  conversaţia, explicaţia, exerciţiul.
  2. Elemente de joc: surpriza, aplauze, mişcarea, mânuirea materialelor;
  3. Resurse materiale: –  planse, povestea Buburuzei; 

Forme de organizare: frontal, individual;

Durata : 30 de minute

Bibliografie:
  • „Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, ED. a II-a revizuită şi adăugită, M.E.C., Ed V& Integral, Buc, 2005
  • „Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, D.P.H., 2009
  • „Elemente de Pedagogie Preşcolară aplicată”, Ed. Universităţii din Oradea, 2006
  • ,,Metode interactive de grup” – Ghid Metodic .Ed. Arves Craiova 2010 -Silvia Breben
Etapele activității
POVESTEA BUBURUZEI
Început

Era  o dimineaţă frumoasă, cu aer îmbătător, plin de parfumul florilor de primăvară şi răcorit cu rouă pură. Din puful unei păpădii apăru somnoroasă o mică buburuză. Se freca uşor la ochişori si işi zise:

  • ,,Ce dimineaţă frumoasă! Abia aştept să cobor din floare ca să mă joc cu gândăcelul Buzu si cu bondărelul Dodo.”
  • Bibi!… o strigă mama ei,ce bine că te-ai trezit! Ieşi afară să te mângâie razele soarelui şi să te speli în roua dimineţii.

Mama –  buburuza o dezmierdă uşor şi o luă protector lângă ea.

  • Poţi să te duci să te joci, dar sa nu te îndepărtezi. Poate să treacă vreo pasăre şi să te ia in cuibul ei ca mâncare pentru puişori, spuse ea grijulie, aşa cum ştim cu toţii că sunt mămicile.

Mica buburuză coborî de pe păpădie, nu înainte de a făgădui că nu se va duce departe.

Începutul acțiunii

După tulpina unei lalele îl găsi pe Buzu, un gândăcel tare năzdrăvan, care toata ziulica, cât era de mare, umbla de colo până colo căutând să intre în fel de fel de încurcături, pentru că, serios vorbind, la cât de des se întâmpla să facă năzbâtii, însemna că le şi căuta înadins.

  • Bună, Buzu! Spuse Bibi veselă.
  • Bună, Bibi! Vrei să mergem să ne jucăm la malul râului? o întrebă gândăcelul, începând să se agite în jurul buburuzei. Vrei? Vrei? Spune, vrei?

 Bibi stătu puţin pe gânduri şi-i spuse:

  • Nnnnn … nu cred că pot. Ştii, nu am voie să mă îndepărtez de casă, zise Bibi uitându-se temător în spate.
  • Dar nu va vedea nimeni că ai plecat, pe cuvânt de gândacel dacă se întâmplă ceva, spuse Buzu, uitându-se la buburuză cu năzdrăvănie în privire.

Tocmai când vorbeau ei, pe acolo trecu şi bondărelul Dodo.

  • Bună! spuse el.
  • Bună!Noi mergem la râu să vedem frunzele cum plutesc pe apă, zise Buzu. Nu vrei să ni te alături?
  • Eu nu merg, pentru că mama a spus să stau prin apropierea casei să mă joc, afirmă bondărelul, văzându-şi mai departe de drum. Eu mă duc să mă joc lângă lanul de păpădii. Spunând acestea, se îndepărtă de ei.
Continuarea acțiunii

Gândăcelul o convinse pe Bibi să meargă cu el la râu şi, când ajunseră, începură să se joace. Nu după mult timp, începu un vânt năprasnic, de apleca tulpinile florilor de mac din apropierea râului. Apa începu să se agite şi să arunce stropii reci care încotro. Gândăcelul şi buburuza se adăpostiră sub o frunză.

Trebuia să o ascult pe mămica, spuse buburuza. Cum o să ajung acum acasă? Bibi începu să plângă şi să o strige pe mama ei.

  • Vântul începu să sufle puternic, până când desprinse frunza de pe pământ.
  • Ajutorrrrrrrr! Strigară amândoi speriaţi, stând agăţaţi de marginile frunzei.

În timpul acesta, mama buburuză o căuta disperată pe Bibi. Află de la Bondărel că se dusese la râu cu gândăcelul şi plecă în căutarea lor.

Vântul dusese frunza departe, şi mai departe, cu prietenii noştri agăţaţi de ea, ca într-un final să o aşeze pe valurile învolburate ale râului.Printre şuvoaiele de apă, gândăcelul şi buburuza cereau ajutor.

In cele din urmă fuseră traşi la mal de mama-buburuză, care apucă marginea frunzei şi îi scoase afară pe năzdrăvanii noştri.

Încheiere

Ajunsă  acasă, Bibi se aruncă în braţele protectoare ale mamei şi-i spuse:

  • Nu am să-ţi mai ies din cuvânt niciodată mamă! Iartă-mă! Începu a plânge în hohote.
  • Fata mamei, toate mamele işi învaţă copiii numai de bine şi îi ajută atunci când au nevoie.Ai greşit şi se putea întâmpla ceva rău, dar cred că ţi-a prins bine, ca să inveţi să asculţi, căci te invăţ de bine, pentru că te iubesc, spuse mama-buburuză şi o mângâie uşor pe căpşor.

Vântul se potolise şi soarele ieşi din nori, râzând de bucurie că poate să mângăie din nou petalele florilor, dând sanatate si lumină pe pământ. Şi i-am lăsat pe prietenii noştri, buburuza si bondărelul, jucându-se … pe lânga casă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.