Școala românească în starea de urgență
Inițial învățământul online a fost doar o modalitate de a menține oarecum elevii conectați la activitatea școlară. După vacanța de Paște acesta a devenit obligatoriu. Această măsură a venit cu plusurile și minusurile ei. În paralel cu recomandarea de organizare de cursuri online, au fost pregătite și cursuri televizate, difuzate la televiziunea națională, pentru clasele a VIII-a și a XII-a.
Profesorii au lucrat în funcție de cum a știut fiecare și de cum s-au obișnuit să-și folosească instrumentele. Nu i-a instruit nimeni. Părerea mea personală este că România a fost prinsă nepregătită. Profesorii mai tineri s-au aliniat mai ușor noilor condiții. Cei în vârstă nu s-au lăsat mai prejos, însă nu fără mari eforturi. În cazul copiilor situația este destul de complexă. Au apărut discrepanțe între elevii din mediul urban și cei din mediul rural. Am în clasele mele copii care abia reușesc să trăiască în condiții decente. Despre calculatoare și conexiune la Internet nici nu poate fi vorba.
Obligativitatea școlii online
Introducerea obligativității școlii on line nu cred că poate fi o soluție pentru a înlocui învățarea față în față. Observ din experiența proprie, că va trebui să facem o mixare a învățării online cu învățarea față în față. Cu toate acestea, acum învățământul online menține elevii conectați la materie.
Ca și cadru didactic, trebuie să te pregătești mult mai bine acasă: tutoriale, să te înregistrezi, după care să vezi explicațiile, apoi să vezi ce nevoie are fiecare copil și în funcție de răspunsul lui să îi trimiți lui ceva anume față de restul clasei. În schimb, la clasă profesorul se adaptează natural din dialog cu copilul. Online nu ai acest dialog continuu și atunci trebuie să anticipezi ce probleme va avea și cum îi dai materialul explicat foarte bine. E foarte mult de lucru online. Un profesor lucrează în momentul acesta dublu sau triplu față de cum lucra la clasă. Din păcate nu cred că finalitatea este cea dorită. Elevii par mult mai solicitați, mai obosiți și de multe ori chiar și neatenți. Dacă situația va continua, cred că va fi foarte importantă investiția în pregătirea profesorilor pe de o parte, iar pe cealaltă parte va trebui să se asigure accesul la internet pentru fiecare elev în parte.
Profesor Laura Cazan
