Stimularea creativitatii elevilor prin matematica
Partea 1 – clasa I
Dezvoltarea creativităţii prin rezolvarea şi compunerea de probleme
Matematica este mai ușor de învățat cu ajutorul noului curriculum al disciplinei, care pune accent pe caracterul explorativ-investigativ, pe valoarea formativă a contextelor problematice în care trebuie să se producă învăţarea şi pe raţionalizarea conţinuturilor la nivelul anului de studiu.
Obiective
Obiectivele-cadru au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi marchează evoluţia copilului de-a lungul întregului ciclu primar. Acestea sunt:
- cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii;
- dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare şi rezolvare de probleme;
- formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic;
- dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte variate.
Matematica participă cu mijloace proprii la modelarea personalităţii atât sub aspect intelectual cât şi sub aspect estetic şi moral.
Matematica și beneficiile ei
Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale
- învăţarea matematicii exersează capacitatea de a judeca,
- ajută elevul să distingă adevărul ştiinţific de neadevăr, să-l demonstreze,
- antrenează organizarea logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi a concluziilor,
- îl învaţă pe copil să distingă diversele aspecte ale unei situaţii, să separe esenţialul de neesenţial,
- dezvoltă atenţia,
- antrenează memoria logică,
- exersează analiza şi sinteza,
- favorizează dezvoltarea imaginaţiei creatoare,
- dezvoltă spiritul critic,
- formează spiritul ştiinţific obiectiv şi stimulează dorinţa de cercetare.
Sub aspect estetic se dezvăluie frumuseţea matematicii exprimată prin formule, relaţii, figuri, demonstraţii,
- cultivă calităţi ale exprimării gândirii (claritate, ordine, conciziune, eleganţă),
- îl ajută pe elev să recunoască şi să aprecieze legătura formală a creaţiei artistice din echilibrul arhitectural, compoziţia artelor plastice, ritmuri şi structuri muzicale, frumuseţea şi organizarea naturii şi a tehnicii.
Din punct de vedere moral, matematica formează
- capacitatea aprecierii adevărului, obiectivităţii şi echităţii,
- creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor,
- dezvoltă nevoia de cunoaştere, de a înţelege,
- se formează deprinderi de cercetare şi investigare, e stimulată perseverenţa.
Creativitatea
Gândirea creatoare se dezvoltă în mod deosebit prin rezolvarea unor probleme care solicită strategii atipice, inventate şi prin compunerea de probleme. O problemă este sau nu creativă, în funcţie de vârsta, experienţa şi capacitatea intelectuală a elevului. Compunerea de probleme reprezintă o treaptă superioară de dezvoltare a gândirii creatoare, de legare a teoriei de practică. Pentru ca elevul să elaboreze textul unei probleme este necesar să găsească împrejurările corespunzătoare, să-şi imagineze acţiunea, să aleagă datele numerice în concordanţă cu realitatea, să stabilească soluţii aritmetice corespunzătoare între informaţiile date şi să formuleze întrebarea problemei.
În activitatea de învăţare a compunerii de probleme se pot folosi mai multe procedee, care pot fi grupate după forma de prezentare, strategiile şi mecanismele gândirii pe care le solicită.
1. Compuneri de probleme după o acţiune sau o poveste
Se iau ca model activităţi zilnice sau povestiri. De exemplu, doi copii care au adus o vază cu flori pot da naştere ideii de creaţie a unei probleme. Acţiunea se va desfăşura în faţa clasei, florile vor fi numărate cu voce tare. Astfel se poate alcătui problema:
,,Ionuţ a pus în vază 3 garoafe şi Ana a mai pus încă 5.
Câte flori sunt în vază?”
2. Compuneri de probleme după desene
Pot fi folosite desene viu colorate, cu imagini sugestive precum fructe, flori, figuri geometrice, animale, insecte ş.a. sub formă de tablouri sau desene pe tablă. Se sugerează, astfel, ce să cuprindă enunţul problemei şi ce numere vor constitui datele problemei.
Creativitatea se manifestă în transpunerea datelor din desen în relaţii matematice şi în găsirea a cât mai multe variante de probleme. Elevii trebuie stimulaţi să inventeze probleme cât mai originale sau să le complice.Se vor folosi şi desene care să indice operaţiile pe care trebuie să le efectueze. Astfel, pentru operaţia de adunare pot fi desenate amimale sau insecte care vin într-un grup, iar pentru scădere care pleacă. De asemenea, pot fi desenate elemente tăiate cu o linie pentru a indica operaţia de scădere.
O altă modalitate de compunere a unor probleme este reprezentarea unor numere în tabele la care se indică, de exemplu: cantitatea avută, cantitatea consumată, cantitatea rămasă. Cantitatea care trebuie calculată e marcată de semnul întrebării. Pe baza acestor informaţii se pot compune probleme cât mai variate.
3. Compuneri de probleme după modelul unor probleme rezolvate anterior
Acest procedeu solicită elevii să compună probleme prin analogie, schimbând enunţul şi datele iar întrebarea să rămână aceeaşi. În clasa I, tendinţa este de a păstra enunţul şi întrebarea, elevii schimbând numai datele. Acum ei trebuie să fie îndrumaţi să aleagă şi alte domenii din care să se inspire.
În mod asemănător se cere elevilor să schimbe denumirea mărimilor şi să păstreze datele.
Învățător Piersec Dimitrie, Școala Mironu – Valea Moldovei