Tulburările de neurodezvoltare
Prof. psihopedagog de sprijin Amihaesi Nicoleta, C.S.E.I. Suceava
Tulburările de neurodezvoltare apar în urma unor factori genetici și congenitali, iar în unele cazuri, și în urma unor factori de mediu. În acest sens, efectele constau în apariția unor slabe abilități pe plan neuronal, în ceea ce privește procesarea informației și realizarea diferitelor sarcini funcționale.
Spectrul acestor tulburări este unul extins, fapt pentru care vom vorbi, în primă instanță, despre tulburarea de dezvoltare intelectuală, care se referă la anumite deficiențe din punct de vedere al raționamentului și judecății.
Aspectele prezentate își pun accentul asupra modului de a rezolva problemele, de a învăța, de a face anumite planificări, dar și a funcțiilor adaptative. Altfel spus, întreaga comunicare și participarea socială sunt influențate și limitate, având în vedere faptul că totul poate fi resimțit precum un blocaj.
În egală măsură, în tulburările de neurodezvoltare se încadrează și cele de comunicare, ce includ: impedimente în expresivitatea limbajului, dificultăți de a pronunța într-un mod corect cuvintele și balbismul.
În aceeași ordine de idei, tulburarea cu deficit de atenție prezintă incapacitatea de concentrare, de a finaliza sarcinile și de a urmări instrucțiunile oferite.
Copilul cu tulburare de deficit de atenție
La celălalt pol întâlnim hiperactivitatea, referindu-se la episoade în care copilul nu poate sta liniștit, nu poate susține unele activități, nu are răbdarea necesară de a-și aștepta rândul sau de a sta o perioadă de timp pe scaun, fără a face ceva anume. În acest context, el se va ridica brusc de pe scaun, fiind atras de o activitate, chiar dacă nu este cazul sau momentul.
De asemenea, tulburarea specifică de învățare constă în dificultăți de înțelegere a unui text, precum și în citirea acestuia. Citirea cuvintelor este greoaie, incorectă și cu o durată ridicată de timp, iar totodată, în cadrul pronunției pot fi omise vocale sau consoane. Aici includem și impasul generat de stăpânirea cifrelor, realizarea calculelor și de către exprimarea în scris, toate cele prezentate presupunând un efort imens.
Tulburarea de dezvoltare motorie presupune neîndemânare, lentoare în executarea și îndeplinirea sarcinilor, a exercițiilor. Pe de altă parte, tulburarea cu mișcări stereotipe are la baza sa un comportament motor ce se repetă în mod voluntar, precum legănarea corpului sau chiar lovirea acestuia, ajungându-se la autovătămare.
Într-una dintre cărțile sale, Minți împrăștiate. Originile și vindecarea tulburării de deficit de atenție, în partea intitulată „Copilul cu ADD și vindecarea”, Gabor Maté deschide două mari probleme de discuție: posibilitatea vindecării tulburării de deficit de atenție și cea a modalităților prin care ADD se poate vindeca.
Răspunzând la întrebarea dacă există posibilitatea vindecării ADD, Gabor Maté afirmă fără vreo îndoială că acest lucru este posibil, întrucât creierul uman are o trăsătură esențială care se numește plasticitate, dovadă fiind cazurile în care, chiar dacă unii copii s-au născut cu leziuni ale unor părți din creier, sau chiar pierzând o întreagă emisferă, ei pot compensa acest deficit.
La baza vindecării ADD stă, ne spune Gabor Maté, „integrarea cogniției cu emoția – contopirea a ceea ce știm cu ceea ce simțim” (p. 146).
Pe scurt, copilul care suferă de ADD a fost privat în primii săi ani de viață de o legătură strânsă de atașament, iar cheia vindecării stă în construirea și consolidarea relației de atașament dintre el și adultul care l-a îngrijit și care l-a rănit emoțional în copilărie.
În acest caz, cea mai importantă este relația copilului cu familia, care poate și trebuie să-i asigure creșterea emoțională: „Relația cu părinții este pământul, ploaia, soarele și umbra în care trebuie să înflorească dezvoltarea mentală a copilului. Mai presus de orice, familia este locul în care copiii vor avea experiențe transformatoare care hrănesc creșterea.”
Gabor Maté enumeră câteva principii fundamentale care stau la baza muncii cu un copil, dintre care cel mai important – invitarea copilului în relație. Aceasta presupune faptul de a-l face pe copil să se simtă dorit și acceptat, să simtă că aduce bucurie. Condiția pentru acest lucru este ca invitația din partea părinților să vină atunci când copilul nu o solicită, ca acesta să nu se simtă forțat.
Esențial este, apoi, a nu-l judeca pe copil – critica asupra unui copil cu ADD îl va face să se simtă deja mai rușinat decât este! Lauda excesivă nu-i este nici ea benefică unui copil cu ADD, deoarece în cazul ei se pune accent pe ceea ce face copilul, și nu pe ceea ce este el. Atunci când părinții sunt supărați, aceștia ar trebui să evite să critice copilul sau chiar să-și exprime opinia cu privire la ceea ce a făcut, deoarece îl vor face să se simtă vinovat. Nu în ultimul rând, importantă este restabilirea de către părinte a relației cu copilul în urma oricărui dezacord!
Educația și parentingul sunt mai mult decât șansa de a ne pune amprenta asupra eternității.
Ce este tulburarea de spectru autist?
Tulburarea presupune o gamă largă, precum sindromul Tourette, care presupune apariția unor ticuri multiple, motorii și vocale sau tulburarea tranzitorie a ticurilor, ce include o mișcare motorie sau vocalizare unică, având caracter brusc și spontan, rapid și recurent.
Așadar, toate aceste tulburări de neurodezvoltare necesită aplicarea unui plan de intervenție, cu scopul de a recupera și de a îmbunătăți diferitele aspecte prezentate. Detectarea tulburărilor prezente în cadrul copilăriei poate fi realizată de către psihologul clinician, psihiatrul sau neurologul, ce va întemeia o schemă a întregului proces de recuperare, ținând cont de specificul tulburării, dar și al copilului, urmărind periodic dezvoltarea acestuia.
Cercetarile arata ca diagnosticul de TSA pus la varsta de 2 ani este de obicei corect. Din acest motiv, testele psihologice specifice de evaluare a autismului sunt aplicabile incepand cu aceasta varsta. Poate fi diagnosticat si inainte de 2 ani, iar multi parinti raporteaza simptomele specifice lipsei de comunicare inca de la varsta de un an. Cu toate acestea, cel mai frecvent, autismul tipic este diagnosticat in jurul varstei de 3 ani, datorita intarzierii limbajului sau dificultatilor de integrare la gradinita ale copilului. In ceea ce priveste sindromul Asperger, aceasta tulburare este diagnosticata de obicei in jurul varstei de 6 ani, cand copilul merge la scoala, iar dificultatile sale de socializare devin mai evidente.
Un numar semnificativ de copii cu TSA – estimat la 44% de specialistii americani de la CDC – au un nivel al inteligentei (IQ-ul) mediu si peste medie. Studiile recente arata ca TSA inseamna in primul rand un profil atipic de functionare neurocognitiva care implica existenta simultana a unor abilitati punctuale inalte, cu deficite majore pe alte arii. Spre exemplu, unii copii cu autism au abilitati matematice sau vizuo-spatiale exceptionale sau o memorie extraordinara pentru date, cifre si informatii din anumite domenii de interes. Mintea lor poate fi geniala in a gasi logica si ordinea intr-o structura de elemente vizuale, dar poate fi complet neajutorata in a opera si intelege conceptele verbale, in special conceptele abstracte. Iata de ce nu inteleg glumele si ironiile celorlalti sau exprimarea metaforica. De altfel, copiilor cu TSA le lipseste simtul umorului.
Simptomele TSA se schimba foarte mult odata cu varsta si pot fi mascate de mecanisme compensatorii complexe. Conform CDC, 13% dintre copiii care primesc acest diagnostic nu se mai incadreaza in criteriile specifice unei tulburari de spectru autist dupa un timp sau dupa o perioada de terapie. O posibila explicatie este si ca diagnosticul este pus exclusiv in baza observatiilor comportamentului copilului facute de parinti sau specialisti. Autismul poate fi atat supradiagnosticat, cat si subdiagnosticat. Supradiagnosticarea este mai frecventa in cazul baietilor. In ceea ce priveste fetele, este frecvent intalnita subdiagnosticarea deoarece manifestarile lor comportamentale sunt mult mai subtile. Fetele cu autism au mai putine comportamente repetitive si restrictive, precum fluturatul manutelor sau rezistenta la schimbarea rutinelor. De asemenea, fetele sunt mai putin hiperactive si impulsive, atragand mai putin atentia decat baietii.
Potrivit specialistilor americani, 60% dintre copiii cu autism sufera si de o forma de tulburare de limbaj, iar 30% manifesta si simptomatologia specifica ADHD (tulburarii de deficit de atentie si hiperactivitate). De altfel, suprapunerea de simptome intre autism si ADHD este destul de mare. In acelasi timp, un numar semnificativ de copii diagnosticati cu ADHD manifesta si unele comportamente de tip autist, insuficiente insa pentru a determina un diagnostic de tulburare de spectru autist. Autismul este adesea asociat unor probleme medicale precum afectiunile sistemului nervos central aparute in timpul dezvoltarii fetale, la nastere sau dobandite ulterior, epilepsia si unele sindroame genetice, dar si prematuritatii.
Unele studii sustin ca varsta parintilor joaca un rol important in TSA, copiii nascuti din mame cu varsta peste 35 de ani si tati peste 40 de ani avand un risc mai crescut pentru TSA. De asemenea, copiii ale caror mame au suferit in timpul sarcinii de obezitate, hipertensiune arteriala sau diabet par a avea un risc crescut de a suferi de o tulburare de spectru autist. Pe de alta parte, acidul folic luat de mama inainte de a ramane insarcinata si in primele saptamani ale sarcinii pare a avea un rol de preventie semnificativ. Toate aceste ipoteze necesita inca cercetari suplimentare pentru a fi pe deplin validate.
Copiii cu tulburari de spectru autist au nevoie de atentie, rabdare si dragoste ca toti ceilalti copii. Dificultatile lor specifice de comunicare nu ii fac mai insensibili la iubire decat altii. Copiii cu TSA isi manifesta adesea dragostea si compasiunea fata de persoanele apropiate si au nevoie de prieteni, joaca si socializare la fel ca toti copiii. De altfel, cercetarile arata ca implicarea parintilor si a altor persoane apropiate in terapia copiilor cu TSA da rezultate foarte bune, fapt care demonstreaza ca demersul terapeutic nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe specialisti. Terapia intensiva inceputa cat mai devreme (ideal la 1 an si jumatate – doi), cu implicarea parintilor si a altor persoane semnificative din familie, poate reduce semnificativ simptomatologia TSA datorita platicitatii cerebrale specifice perioadei de dezvoltare timpurie.
Sursa
American Psychiatric Association. (2016). DSM-5. Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale. Editura Callisto.
