Voluntariatul pentru copiii de vârstă școlară medie

Voluntariatul făcut de către elevii sub 14 ani este voluntariat neformal. Pentru a cultiva de la o vârstă fragedă cultura voluntariatului este necesar ca vârsta minimă de voluntariat neformal să fie lăsată la aprecierea părinţilor/reprezentanţilor legal al copiilor.

Trebuie făcută diferenţa între activitate educativă practică şi voluntariat. Voluntariatul este considerat când se face în beneficiul public, se exclude orice remunerare şi se face pe baza consimţământului liber exprimat. Atunci când apare orice fel de remunerare financiară sau materială sau nu se face liber consimţit, nu este voluntariat, ci activitate educativă practică. De regulă, implicarea în activităţile educative practice precedă implicarea în voluntariat formal şi ajută la formarea unei culturi a voluntariatului.

Activităţile educative practice pot avea ca beneiciari elevii din şcoală sau comunitatea. Diferenţa între activităţile educative practice şi voluntariatul neformal este faptul că spre deosebire de voluntariat, în activităţile educative practice, persoanele sunt implicate obligatoriu, la indicaţia conducerii şi a profesorilor. Voluntariatul neformal poate fi individual şi organizat (grupuri de iniţiativă, organizaţii neformale, cum ar fi consiliile de elevi etc.)

Beneficii

Beneficiile aduse de activităţile educative practice şi de voluntariat în şcoală constau în faptul că:

• adaugă la cunoştinţe şi deprinderi academice: experienţă, abilităţi de relaţionare interpersonală şi implicare civică;
• contribuie la aplicarea celor mai bune metode de învățare;
• învaţă copiii să-şi gestioneze timpul, să fie utili şi demni de încredere;
• învaţă să fie capabili, apţi, competenţi, pricepuţi şi destoinici;
• asigură o creştere intelectuală, personală şi socială;
• învaţă copiii să facă binele şi să aibă grijă de alţii;
• învaţă să se implice şi să fie activi;
• cultivă cetăţenia activă;
• asigură pregătirea pentru angajare în câmpul muncii;
• sprijină dezvoltarea comunităţii;
• contribuie la crearea unei societăţi mai bune.

Activități

Elevii pot fi încadraţi în:

• proiecte de activităţi educative practice susţinute de şcoală (se desfăşoară în afara programului şcolar; nu au o structură organizată care continuă în timp; utilizează resursele şcolii; se implică una sau mai multe clase sau întreaga şcoală; pot exista parteneri din comunitate; au loc la şcoală, în vecinătate sau mai departe de zona locală – de ex. salubrizarea teritoriului şcolii, plantarea florilor şi copacilor etc.);
• cluburi extracurriculare: cluburi şi echipe focusate pe nevoi comunitare (lucrul cu persoanele în etate, persoane cu dizabilităţi; salubrizarea comunităţii; plantarea copacilor; protecţia drepturilor omului sau a animalelor etc.); cluburi ştiinţiice, profesionale şi tehnice (robotică, meşteşugărie, aviatică etc.; cluburi şi echipe de amatori (sportive, de dans etc.);
• programe de stimulare a serviciilor incluzive, competitive sau care produc un rezultat dorit / intenţionat (presupune recunoaşterea meritelor, instrucţiuni clare, cerinţe realizabile şi îndrumare / consiliere – de ex. oferirea unei diplome pentru un anumit nr. de ore de voluntariat);
• servicii comunitare – activităţi obligatorii ca parte a învăţării, care pot fi cerinţe de servicii comunitare, nu neapărat de voluntariat, necesare pentru a finaliza cu succes studiile (pentru care este nevoie de a explica obiectivele şi cerinţele tuturor părţilor interesate, instrucţiuni clare, îndrumare, parteneri comunitari etc.);
• servicii de învăţare (ca metodă de învăţare în situaţii de viaţă, elementele cheie care vor asigura calitatea fiind discuţiile, colaborarea, responsabilitatea civică, relecţia, evaluarea, pregătirea, supervizarea, diversitatea, şi  demonstrarea celor învăţate, recunoaşterea şi sărbătorirea rezultatelor);
• voluntariatul pentru şcoli realizat de copii, foşti elevi, părinţi cadre  didactice active sau pensionate care nu activează în şcolile respective, în cadrul sau în afara unui program de voluntariat (pentru activitate academică, servicii de expertiză, servicii legate de carieră, activităţi extracurriculare, îmbunătăţirea facilităţilor, colectare de fonduri etc.).

Recomandări

• utilizarea denumirilor de „activitate educativă practică”, „voluntariat neformal” şi „voluntariat formal” şi conştientizarea diferenţei dintre acestea;
• includerea prevederilor care îi protejează pe copii de abuzuri sau de exploatarea muncii acestora folosind noţiunea de voluntariat, precum protejarea organizatorilor activităţilor de voluntariat de eventuale acuzaţii de abuz / exploatare a muncii copiilor;
• promovarea dezvoltării politicilor naţionale pentru programele de activităţi educative practice şi voluntariat în şcoală;
• dezvoltarea de politici privind activităţile educative practice şi de voluntariat;
• promovarea dezvoltării programelor şcolare de activităţi educative practice şi de voluntariat;
• pregătirea cadrelor didactice pentru a asigura managementul programelor menţionate anterior;

Profesor Răzvan Aioanei, CSEI

BIBLIOGRAFIE

1. NICULESCU M., POPESCU A., COSTEA C. Voluntariat pentru participare şcolară: ghid pentru şcoli şi voluntari. Bucureşti: UNICEF, Vanemonde, 2013
2. ZACON D. Voluntariatul în Republica Moldova: între realităţi şi perspective. Studiu. Chişinău, 2017
3. http://www.voluntareuropean.ro/